Rostul candelei este sa arda si rostul omului este sa se roage
 

Candela aprinsă este semn al credinţei, al dragostei, al nădejdii pe care ne-o punem în Dumnezeu, astfel încât El să fie ocrotitorul nostru şi al casei noastre. Candelele se aprind în biserică, dar şi la icoanele din casele credincioşilor, precum şi în cimitire, la căpătâiul morţilor. Ele ne întâmpină la intrarea în sfintele noastre biserici şi ne luminează locul de rugăciune de acasă; candelele mari sunt suspendate şi ard deasupra uşilor împărăteşti ale altarului, precum şi la icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă.

E vreo diferenţă dacă arde o candelă cu ulei, sau o lumânare pastilă în candelă?

Candelele cu ulei sunt mai ortodoxe, mai traditionale...la ele fac rugaciuni sfinti, pustnicii, calugarii, marii duhovnici.......capacelele alea cu ceara alba inauntru care le dai foc, sunt cam catolice! Parca sint mai ortodox daca pun ulei in vas si fitil, sau fitil cu pluta...! Am vrut sa optez si eu ptr acele capacelel, dar imi place mai mult moda veche!

Nou!
 

Si acolo in pilda celor 10 fecioare se vorbeste de untdelemn(ulei)! Daca stai sa studiezi ai sa te convingi, citeste acea pilda...!

Bănuiam şi eu că-i mai bine cu ulei, dar mama foloseşte lumânări şi am vrut să mă asigur că bănuiam bine.

Ma da nu e ciudat ca rolul omului este sa se roage? Eu daca am sa am copii n-am sa vreau sa ma venereze.. Rolul omului ar trebui sa fie ala de ... exista.. Si hai, eventual de a fi bun cu ceilalti care sunt ca el.

Rugaciunea si postul sunt mijloace, nu scopuri...

Omul e dator sa se apropie de Dumnezeu,iar rugaciunea este o astfel de modalitate.
Ce parinte(om) isi pune copii sa-l venereze?
Omul e om,iar Dumnezeu e Dumnezeu.

Intr-adevar, de fiecare data cand vedem candela arzand, in biserica sau in cadele noastre, sa avem inaintea ochilor mintii pilda celor zece fecioare.

Unei candele trebuie sa-i porti de gija. Altfel, uleiul se sfarseste, fitilul se stinge. Si sufletul nostru este asemenea unei candele de care trebuie sa ne ingrijim, astfel incat sa nu ramana niciodata fara untdelemnul virtutilor. Nimeni nu-si doreste ca atunci cand Mirele vine in miez de noapte, sa-L caute orbecaind pe intuneric. Avem nevoie de lumina pentru a-L vedea, a-L (re)cunoaste.

Cuvântul „candelă” vine de la grecescul „kandila”, însemnând „lampă veghetoare”. Aceasta ne aduce aminte că toţi creştinii trebuie să privegheze neîncetat, pentru că nimeni nu ştie când va veni Hristos.
O candelă întotdeauna picură lumină peste chipurile noastre atunci când ajungem în faţa sfintelor altare şi luminează blând, mângâie sufletele învăluite în rugăciune, lumina întruchipând-o pe cea a Harului Divin. Ea trebuie ţinută permanent aprinsă în casele noastre. Aşa ne învaţă şi pilda fecioarelor din Evanghelie, care Îl aşteptau pe Mântuitorul Hristos cu fitilele aprinse. Unele dintre ele, care nu au avut suficient untdelemn pentru a arde continuu candelele, au pierdut venirea Mântuitorului. Acest gest este răspunsul creştinului la îndemnul Mântuitorului: „Privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13).