Dumnezeu nu este autorul raului
 

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!

Iti pui niste intrebari pe care multi si le pun,chiar daca nu recunosc.Sunt firesti de altfel.Unde e echilibrul si dreptatea?Simplu :LA DUMNEZEU.Acum ce faci,incerci sa-l judeci tu pe EL?N-ai sa reusesti.Nu reuseste nimeni.Vrei argumente logice? N-o sa le ai.Singurul lucru care ar putea sa ti se spuna si sa fie adevarat este ca Dumnezeu e corect! Ce e corect pentru El,poate sa fie de-a dreptul incorect pentru tine ,si totusi El e intotdeauna corect!Noi cu ratiunea noastra limitata nu putem cuprinde cum "functioneza" o minte infinita,nu?
Alaturi de aceste intrebari pe care le-ai insirat aici,poti sa-ti mai pui si altele : de ce unele animale sunt hrana pentru altele sau de ce unele pasari nu pot sa zboare,de ce broastele sunt atat de urate si paunii atat de frumosi, de ce brazii raman verzi tot anul,de ce rocile sunt tari si florile sunt catifelate si moi...etc.....Par tot nedreptati nu?
Deci,doar Dumnezeu stie de ce face si cum face si cand face.
Poti sa-ti pui intrebari in continuare,dar sa nu astepti raspunsuri reale.E o iluzie asta.
Doar Dumnezeu stie Adevarul Lui si poate nu suntem suficient de pregatiti sa-l aflam .Poate mintea,inima si constiinta noastra pe langa faptul ca nu l-ar intelege pe deplin,nici nu l-ar suporta !
De aceea zic de multe ori,in multe imprejurari :"incurcate sunt caile Domnului"!

Exact la obiect si foarte adevarat!Si eu mi-am pus aceste intrebari si am fost framantata de aceste subiecte inca din adolescenta,cand am observat diferentele intre indivizi...Si totusi,oamenii pe care-i cunosc,au parte de bune si rele,deopotriva-toti,bogati/saraci,frumosi/urati,destepti/sau mai putin au parte de din toate din menu,insa asta este sesizabil numai daca ii observi in timp,obiectiv.
Noi avem uneori contacte scurte cu unele persoane si ceea ce stim despre ei este trunchiat,poate ii vedem doar pt o zi in viata noastra,ziua in care erau fericiti sau saraci-insa ce stim noi cum va decurge anul urmator pt ei?Nu exista o viata liniara,dpdv al evenimentelor sau al realizarilor.
Din pacate,bolile copiiilor nevinovati nu-mi sunt clare,insa exista explicatia comform careia cineva din neam,sau parintii au facut ceva nepermis si sunt "rasplatiti"prin urmasii lor deoarece durerea de a-i vedea pe cei dragi bolnavi este cu atat mai mult de nesuportat!
Nici eu nu pot sa-mi explic asta,caci este absurd ca din start sa pornesti la drumul mantuii prin viata,tarat de propriile rude...normal ar fi sa luam toti startul pe aceleasi premise,pornind de la zero insa Dumnezeu lucreaza intr-un mod miraculos si nu nedreptateste pe nimeni.Este vina noastra ca radem si batjocorim o persoana cu handicap sau una cu defecte fizice,in timp ce acordam toata atentia si toate sentimentele pozitive unei persoane frumoase,cand ar fi de dorit sa ne purtam cu aceasi dragoste pentru ambele clasificari.La fel cum iarasi este vina noastra ca umblam sa ne facem prieteni numai in cercuri inalte cu persoane celebre si bogate,fara a da o sansa celor saraci si simpli.
Cele mai multe nedreptati se fac in societate,de oameni catre oameni(vezi si sclavagismul)insa partea buna a lucrurilor este ca Dumnezeu nu lasa niciodata raul sa triumfe :)

Folosiţi mult cuvintele "bun" şi "rău". Dar ce înseamnă ele de fapt ? Aici este cheia întregii înţelegeri, după părerea mea.

Pentru creştini, "bun" şi "bine" se defineşte ca ceva care te apropie de Bunul Absolut şi Bunătatea absolută. Iar "rău" este contrariul lui. Prin urmare, "bun" este ceva relativ, fiindcă referenţialul acestuia îi este exterior. Ca de obicei, înţelegem mai bine gândind la situaţii concrete:
1. Este boala un lucru rău sau un lucru bun ? Dacă boala ne acreşte, aşa cum se întâmplă atât de des, atunci boala e ceva rău. Dar, dacă boala ne ajută să înţelegem mai bine slăbiciunea noastră, dacă boala ne ajută să Îl descoperim pe Cel de care ne îndepărtasem, dacă ne ajută să fim iertători în suferinţă aşa cum El a fost, atunci boala este un lucru bun.
2. Este bogăţia un lucru bun sau un lucru rău ? Iarăşi, depinde: Dacă bogăţia ne face să uităm cât de trecătoare sunt cele materiale, atunci e un lucru foarte rău, fiindcă ne vom petrece viaţa jertfind unui viţel de aur. Dacă bogăţia, însă, dobândită cu mijloace licite, ne ajută să creştem copii drepţi şi o folosim pentru fapte plăcute regelui nostru, atunci e un lucru bun.

Ca medic, aud des părerea "ce noroc a avut cutărică să moară în mod subit, ce bine este să nu te chinuieşti". Nu e aşa, nu e de loc aşa. Nu pentru moarte subită se roagă creştinii, ci cerem "sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, fără de patimă, răspuns bun la înfricoşata Judecată". Deci, moartea subită poate fi un fel foarte, foarte rău de a muri, dacă cel care moare astfel, moare aşa cum a trăit: în păcat, departe de pâinea cea îngerească, fără a fi descoperit izvorul vieţii sale. E preferabil să ne chinuim un pic pe pământ, decât să ne chinuim mii şi mii de ani, în eternitate. Fiindcă, din perspeciva eternităţii, viaţa noastră pe pământ ni se va părea că a durat o clipă (deja vedem că bătrânii gândesc astfel). Dar în funcţie de cum trăim clipa asta, ne vom bucura sau nu ne vom bucura după aceea. În asta constă valoarea, de neînlocuit, a vieţii. Şi faţă de asemenea valoare, micile necazuri pe care le avem, care la data când le avem ni se par teribile, sunt, de fapt, ridicole. Şi, dacă vom şti să trecem cu credinţă peste ele, vom spune peste zeci de mii de ani: "Cât de bun este Domnul ! Cât de mare este dărnicia Lui, dacă pentru că am trecut cu bine necazuri atât de mici mi-a dat atâta bucurie şi aşa răsplată !".

Nu întotdeauna cei buni sunt nedreptăţiţi, iar cei răi iubiţi. Din păcate avem toţi oamenii tendinţa de a vedea numai ce e rău.

Orice om, exceptând sfinţii, are anumite necazuri şi supărări, chiar şi aceia care par că-s iubiţi şi/sau au bani.

Copiii de bani gata sunt cei mai depresivi, au toată lumea la picioare, dar sunt aşa de trişti că unii iau droguri, alţii au tentative de suicid. Din cauză că au bani, au căpătat deprinderi rele, care-i duc la depresie, ei nu trebuie să facă nimic, să muncească, fiincă face altcineva treaba în locul lor, iar lipsa de activitate şi motivare duce la depresie, nu au nevoie de Dumnezeu şi iarăşi motiv de depresie, atât sufletul, cât şi trupul lâncezesc la ei. Capătă deprinderi păcătoase şi le suportă consecinţele. Mai contribuie şi faptul că prietenii îi iubesc doar pentru bani. Poate mai sunt şi alte chestii pe care nu mi le imaginez.

Acesta a fost un exemplu ca să arăt că unele lucruri care par bune, ne pot face rău, dacă de ex. nu ne-am născut bogaţi, nu înseamnă că Dumnezeu ne-a părăsit, ci ne-a ferit de un rău mai mare.

Camy draga, din pacate permiti altora de genul lui Zaharia sa vorbeasca prin gura ta.
Intr-o foarte mica masura,%, ai dreptate in legatura cu copiii celor bogati. Inteleg ca asa SI-AR DORI SARACUL SA FIE, sa moara capra vecinului...insa NU ESE DELOC ASA!:)))
Pe scurt, ei prin diversele resurse materiale si finaciare au access la dezvoltarea progeniturilor lor din toate punctele de vedere: intelectual, spiritual, fizic si psihic prin activitati extracuriculare si suportul familiei care nu este cocosata de munca si griji.

Aici nu tine faza cu eu sunt sarac si nu pot/permit nimic iar vecinul este bogat... dar lasa ca-l bate si pe el Dumnezeu ca am satisfactia ca copiii lui sunt pe droguri.
Foarte rar...si de regula stii de ce auzi de citiva BOGATI care iau droguri?
Pentru ca nu se publica nimic de miiile de cazuri de nenorociti DIN FAMILII SARACE, carora familiile nu au chiar nimic sa le ofere si care ajung din depresii pe strazi si pe droguri.
Majoritatea copiilor strazii provin NU din familii bogate ci din cei saraci si pe asistenta sociala.

Dumnezeu este autorul "programului" care genereaza raul

Poti sa dezvolti un pic? Adica stiu ca poti,reformulez: vrei sa dezvolti un pic?:5: Vreau sa aflu rationamentul tau aici.Mai exact, ce intelegi prin "programul" care genereaza raul?

ai foarte mare dreptate. nu prea tine faza cu saracul copil bogat. as intreba-o pe camy, cum ramane cu oamenii saraci care se sinucid (atentie eu condamn categoric sinuciderea) pentru ca nu mai suporta sa-si vada familia in lipsuri si ei nu mai reusesc sub nici o forma sa le puna ceva pe masa? hai sa nu-i plangem pe bogati. nu asta era ideea mesajului meu, sunt de acord camy ca si bogatii sufera, la fel, ca foarte multi oamnei bogati sunt si persoane bune la suflet la fel cum si multi oameni saraci nu stiu ce-i aceia bunatatea sau omenia, dar nu, eu ma refeream in principal la pedagogia oferita aleatoriu, la lectiile care nu sunt predate neaparat acelora care ar avea nevoie de ele, care gresesc, ci la intamplare. si aici ma refeream si la indiferenta, unii care ar merita nu-si primesc aceste lectii never, si altii care n-au facut nimic impotriva lui Dumnezeu sau a oamenilor, primesc la astfel de lectii ca nu mai stiu cum sa le duca.
si mai e ceva, noi suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu nu-i asa? pai noi suntem supusi greselii, si atunci nu e logic sa spunem ca poate si Dumnezeu mai greseste fata de noi? si ca nu intotdeauna repartizeaza ce ar trebui cui ar trebui?

deci sa inteleg ca dumneavoastra ati accepta cu fruntea senina napastuirile soartei si daca Doamne fereste, vi s-ar naste un copil bolnav, nu va-ti revolta ci ati incepe sa va intrebati ce pacate capitale ati comis? haideti va rog sa nu vorbim la modul ideal si umil, ci cu argumente concrete si la obiect. Dumnezeu ne-a dat pana la urma ratiune ca sa o folosim si nu ca sa acceptam totul fara sa ne intrebam macar.