Identificarea si indreptarea sistematica a pacatelor (greselilor)
 

Cum faceti sa identificati greselile voastre si ce strategii de indreptare aplicati?

Exemple de greseli si cauzele acestora.

Ai scăpat de o greşeală, imediat vezi alta la care nu te-ai gândit.

As vrea eu sa fie atat de simplu :)
De exemplu, minciuna involuntara. Cum scapam de ea?

Avand grija la tot cea ce spunem...si nici nu ne mai mintim singuri.

Nu ştiu. Ziceam doar că atunci când ai scăpat de păcate, vezi că mai făceai şi altele, cum scapi de ele, asta nu mai ştiu.

Răul este o minciună şi, în această minciună, dacă oamenii trăiesc în această minciună, trăiesc în ceva ce nu există – şi când trec la viaţa vecĭnică? Vor rămâne în această minciună? Credem că vom fi aşa cum zice apocalipsa de diavol, de fiară, „că era şi nu este, măcar că este” (Apoc. 17:8)?

*la tot ceea...

Minţim pentru că ne e frică de consecinţele adevărului, minţim pentru a ne ascunde păcatele noastre. Minţim pentru că suntem egoişti şi păcătoşi. Minţim pentru că n-avem credinţă că Dumnezeu poate să aşeze lucrurile mai bine prin Adevăr decât putem noi prin minciună.
Minţim pentru că e mai comod, iar a spune Adevărul e mai dificil, pentru că spunând Adevărul Îl mărturisim pe Dumnezeu, şi unii l-au mărturisit pe Dumnezeu cu preţul sângelui, dându-şi chiar viaţa. Ne gândim că dacă vom minţi vom scăpa de consecinţele păcatului pe care-l ascundem sau ne gândim că protejăm pe ceilalţi prin minciună.
Dar minciuna în sine nu există, ci există cel care izvorăşte minciuna, adică diavolul, şi care nu ne protejează deloc ci dimpotrivă ne vrea răul sub faţa ascunsă a minciunii.Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: “Nimic nu este mai slab decât minciuna
cu oricâte perdele ar fi ea acoperită. Aşa cum urcă, la fel de repede şi coboară.” A minţi înseamnă aţi pune încrederea în minciună, înseamnă a crede că minciuna te poate ajuta. A minţi înseamnă a crede că diavolul ne poate face mai mult bine decât Dumnezeu. Pe când dacă spunem adevărul, mărturisim chiar pe Dumnezeu, adică ne punem nădejdea că El care este Adevărul va aşeza lucrurile cel mai bine pentru toţi cei implicaţi în mrejele minciunii.
Comoditatea minciunii este una de moment căci apoi urmează consecinţele grave şi răsplata.
Pe când a spune adevărul te face liber. Când spui adevărul Îl laşi pe Dumnezeu să facă dreptate, să aşeze lucurile.
Când spui adevărul te smereşti, îţi recunoşti nimicnicia şi neputinţa şi recunoşti şi greşeala făcută, iar când minţi te mândreşti crezând că singur vei putea face lucrurile mai bine.
Ceea ce noi oamenii uităm câteodată este că Adevărul este întreg, iar poruncile lui Dumnezeu sunt un tot unitar, nu o listă în care pe unele le bifăm şi pe altele nu. Omul mincinos nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, nu-l iubeşte pe aproapele ca pe sine însuşi, n-a ajuns încă la desăvârşire ci încă este egoist, încă este plin de patimi, încă-şi mai doreşte bogăţiile şi slava acestei lumi; omul mincinos nu s-a smerit pe sine însuşi încă.
Aşa să ne gândim tot timpul, că dacă există vreo urmă de neadevăr în vorbele noastre înseamnă că încă nu-L avem pe Dumnezeu în inimă, pentru că harul lui Dumnezeu fuge de la cei ce păcătuiesc.
Asemenea să ne gândim că orice învoire la păcat este o minciună, este o slujire adusă diavolului, este o răutate îndreptată către toţi oameni, este o nedreptate.
În final pentru a concluziona trebuie să reţinem că minciuna este lipsa adevărului, este lipsa lui Dumnezeu din inima noastră.Dumnezeu e Tatal adevarului si satana tatal minciunii. Sa il alegem pe Dumnezeu ca Domn si Stapan al vietii noastre pacatoase .AMIN

E greu sa te autocontrolezi,e o munca ,dar trebuie s-o facem.Eu procedez asa:cand gandesc ceva rau si-mi dau seama ca e pacat,ma opresc si zic'' tatal nostru''in gand sau ''Doamne-iarta-ma, miluieste-ma...''.Daca apuc a vorbi ceva in acat,mi se intampla in timpul discutiei sa-mi dau seama ca vb rau si ma opresc si dirijez altfel discutia ,in bine .Daca gandesc ceva rau si la un moment dat imi dau seama ca nu fac bine ,ma opresc si ma rog.Daca am vrut sa smintesc si pe cei din jur ,provocandu-i la o discutie pacatoasa,insa doar am gandit ,dar nu am zis,nici nu mai zic si ma bucur ca am castigat o infima lupta cu diavolul.De multe ori ,intai vorbesc si pe urma gandesc......ce sa facem?!suntem pacatosi in munca de doborare a vrajmasului.Eu inteleg sa gresim ,dar nu inteleg sa nu facem nimic ca sa indreptam greseala.De aia,eu recunosc ca gresesc,dar caut sa repar ce am gresit.

Nici sa repari nu-i tocmai usor...Dar Dumnezeu vede si ajuta:).
Sa staruim in rugaciune!


Multumim de sugestii;).