Rugaciunea si plansul
 

Ash avea o intrebare simpla...

Sfantul Ignatie Brancianinov zicea ca rugaciunea are nevoie de osteneala pe care aceasta o cauzeaza sau cam asha ceva, si ca plansul si lacrimile ar trebui mereu sa o insoteasca...

Dar intrebarea mea ar fi cam asa, daca plansul se apropie cel mai mult atunci cand deja ma culc si zic o rugaciune in mintea mea, si stau culcat in patul meu, deja nu e nici o osteneala pentru mine, plansul cela care parca se apropie ar fi ceva normal aceasta, sau o chestie pe care ar trebui sa o evit, intrucat ar putea fi de la cel rau, eu doar in acel moment nu ma ostenesc deloc... Si se mai intampla asa de cateva ori, in momente cand eu stau si nu ma ocup cu nimic, nu ma ostenesc...

Sper ca a inteles cineva ce am in vedere, si ash vrea sa imi dati un sfat...

Si inca ceva, e rau daca zic rugaciunea inimii, dar nu am inca duhovnic ?

Plans-ul, cred, trebuie insotit de rugaciune. Si chiar de vine plansul ( din cauza tristetii, sa spunem) si dupa rugaciunea (ce vine ca si urmare a nadejdii puse in Dumnezeu si a cererii de ajutor Lui ), oricum este bun.
Ierom. Savatie Bastovoi spunea ca exista si o ' tristete harica '. Cum stim ca este vorba despre acest tip de tristete? Tristetea harica te aduce mai aproape de Dumnezeu, te face sa strigi dupa ajutorul Lui, te indeamna la pocainta, pe cand ' tristetea pierzatoare ' este cea care te indeparteaza de la rugaciune, prin care se pierde nadejdea in El….plangi si atat ( fara a fi insotit de nadejde in El si rugaciune)…

In rugaciune nu conteaza neaparat pozitia trup-ului, ci ‘pozitia’ inimii.

Eu nu am plans niciodata la rugaciune,insa stiu ca sunt mai multe feluri de lacrimi,nu toate sunt duhovnicesti.Vezi parintele Cleopa...

Eu cred ca nu e rau daca practici rugaciunea inimii, este o rugaciune, menita sa te apropie de Mantuitor.

Lacrimile la rugaciune nu vin pentru vreun merit al nostru, ci sunt darul lui Dumnezeu. Osteneala noastra consta in rostirea rugaciunii, nu trebuie sa urmarim cu orice pret sa plangem. Cand Dumnezeu iti da lacrimi, nu te vei putea ori din plans.

Incearca sa citesti despre asta la Sfintii Parinti. Ei spun ca exista trei feluri de lacrimi: de la Dumnezeu, lacrimi firesti, dar si lacrimi de la diavol. Poti citi si aici despre felurile lacrimilor. Trebuie sa avem grija sa nu cadem in inselare.

Poti rosti rugaciunea inimii si fara indrumarea unui duhovnic, dar ideal e sa iti gasesti unul care practica aceasta rugaciune.

Rugandu-ne vom putea avea parte si de lacrimi. Ele sunt rodul unei inimi strapunse de dragostea lui Dumnezeu. Din moment ce omul a simtit dragostea Domnului, el nu mai doreste sa lase nimic necurat in sine. Si asa ajunge si la plans, la stergerea urmelor lasate de pacat in el.

Poti rosti rugaciunea inimii si fara duhovnic, dar asta este alta tema si a mai fost discutata pe alte topicuri.

Dumnezeu, care ne/va iubeste, vrea sa plangem/plangeti. Ce-mi plac posturile astea pe care le faceti.

Dumnezeu vrea sa plangem?!

DA! vrea sa plangem pentru pacatele noastre, numai prin baia lacrimilor si a Sf.Spovedanii ne putem curati de pacate! Sfintii Pustiei mereu insistau sa plangem pentru pacatele noastre! Sf.Siluan mereu accentueaza sa ne plangem pacatele chiar daca ne-am despatimit. Sa avem pacatele inaintea noastra tot timpul ca sa stam in SMERENIE! si asa ne va da Dumnezeu SMERENIA SA!

Omul plange cand se desparte de cel drag, asa face si cel ce a ajuns la unirea cu Dumnezeu - isi plange timpul petrecut in despartirea de El.