Taina Botezului în Filocalie
 

Sfintele Taine sunt prezentate în scrierile filocalice ca absolut necesare pentru mântuire, fiecare dintre ele constituind etape pe care credincioșii trebuie să le străbată pentru dobândirea Împărăției cerurilor. În lupta duhovnicească pe care o duce, creștinul este uneori înfrânt, căzând fie în păcate de moarte, fie în păcate ușoare. Lucrarea de curățire și sfințire a credincioșilor se împlinește prin primirea Sfintelor Taine. Prin ele se întreține, se apără și se întărește viața duhovnicească a credincioșilor, ei primind puterea de a urca neîncetat pe cărarea îndumnezeirii. Viața creștinului ortodox este o viață trăită cu Hristos și în Hristos, o trăire în întregime a lui Hristos. Duhul Sfânt face ca Hristos să fie prezent în Sfintele Taine și în cei ce se împărtășesc de ele.Părinții duhovnicești ai Spiritualității răsăritene învață că Sfintele Taine transfigurează chipul desfigurat al omului căzut în păcat. Omul căzut nu poate renaște decât prin harul divin, iar acest har al renașterii se revarsă asupra creștinului prin Taina Sfântului Botez, prima Taină prin care ni se împărtășește harul dumnezeiesc. Taina Sfântului Botez este deci Taina prin care se reintră în starea de har, creștinul curățindu-se de păcatul strămoșesc, ca și de toate păcatele săvârșite până atunci, renăscându-se spre o viață nouă și făcându-se părtaș roadelor răscumpărării prin jertfa Mântuitorului. Prin Botez, ne naștem duhovnicește și devenim frați ai lui Hristos, iar prin celelalte Taine creștem de la starea de prunc la starea de bărbat desăvârșit, primind puterea de a ne desăvârși, de a ne perfecționa în mod continuu. Neputându-se repeta Botezul, creștinul primește o altă Taină prin care să se ierte păcatele săvârșite după botez și anume Taina Pocăinței, prin care ni se dă posibilitatea să intrăm iar în comuniune cu Dumnezeu. Omul se folosește de această Taină ori de câte ori cade în păcate, întrerupând relația cu Dumnezeu, căci numai prin ea se poate restabili comuniunea între Dumnezeu și om. Pocăința este o Taină restauratoare, fiindcă îl așează pe om din nou în starea de har a Botezului, izbăvindu-l de păcat și de toată neputința, pentru a restabili iarăși comuniunea cu Hristos. Scopul ei propriu și imediat este acela de a îndrepta de la om răul și ceea ce atârnă de acesta, adică păcatul și consecințele lui ca obstacole în fața harului dumnezeiesc .
După ce se întâlnește prin pocăință cu Mântuitorul, urcă pe treapta cea mai înaltă a vieții duhovnicești. Dacă în celelalte Sfinte Taine, Hristos este prezent prin energiile necreate, în Euharistie e prezent prin însuși Preacurat Trupul Său și Sfânt Sângele Său. Prin Sfânta Euharistie se realizează cea mai deplină unire cu Hristos în această viață, creștinul neîmpărtășindu-se ca în celelalte Taine numai cu harul divin, ci cu însuși Trupul și Sângele lui Hristos care este izvorul harului divin al celorlalte .

Diferenţa între botezul lui Ioan şi cel creştin
 

Sfântul Vasile cel Mare a arătat sugestiv care este diferenţa între botezul lui Ioan şi cel creştin , spunând că botezul Sfântului Ioan este începutul botezului lui Hristos , pentru că este botezul pocăinţei . Or, botezul creştin începe prin pocăinţă , pentru că spunem :" Mărturisesc un botez pentru iertarea păcatelor. Botezul lui Ioan este începutul botezului creştin , iar acesta din urmă este desăvârşirea botezului pocăinţei. După cum spune Sfântul Vasile cel Mare, botezul lui Ioan şi cel creştin se deosebesc prin înfiere . Botezul pocăinţei ne arată că avem nevoie de iertarea păcatelor . Dar botezul creştin , cel cu Duhul Sfânt , nu ne dăruieşte numai iertarea păcatelor , ci ne dă înfierea în Duhul Sfânt. Prin botez ni se dăruieşte iertarea păcatelor , intrarea în trupul tainic al Domnului, care este Biserica , şi ni se dă înfierea de care aminteam mai sus.

La Botez, diavolul este alungat din adâncul sufletului iar Hristos se sălășluiește și tronează înăuntrul lui.Botezul este începutul vieții veșnice . Prin Botez, omul se unește cu întreaga Sfântă Treime, devine părtaș al vieții veșnice a Fiului lui Dumnezeu răstignit și înviat din morți, intră în Împărăția cerurilor, pentru a se bucura împreună cu El de iubirea Preasfintei Treimi. Botezul pune pe primitorul lui în relație intimă nu numai cu Hristos, ci cu întreaga Sfânta Treime, căci Hristos este Fiul Tatălui și ne face și pe noi, în Sine, fii ai Tatălui, eliberându-ne de robia stihiilor impersonale și a patimilor .
În scrierea sa Despre Botez sau, mai precis, Răspuns acelora care se îndoiesc de dumnezeiescul botez, a scriitorului filocalic Marcu Ascetul, inserată de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tâlcuitorul Filocaliei în volumul I al colecției, Marcu Ascetul vorbește despre Botezul lui Hristos, prezentându-l ca pe o lucrare de împărtășire a Duhului Sfânt, cu toate darurile și puterile lui. Tot atunci, unul din cei care se îndoiau de dumnezeiescul botez, prezintă și întrebarea: Atunci pe cine primește în chip tainic cel ce s-a botezat? Pe Hristos sau pe Duhul Sfânt? Căci o dată ai spus că locuiește în el Hristos, altă dată, Duhul Sfânt? Părintele filocalic răspunde și menționează că pe Duhul Sfânt Îl primim prin botez. Dar fiindcă Acesta e numit și Duhul lui Dumnezeu, și Duhul Fiului, de aceea prin Duhul primim și pe Tatăl, și pe Fiul, iar fiindcă Duhul nu se desparte de Tatăl și de Fiul, de aceea mărturisim că în El se află Treimea, dată fiind dumnezeirea Sa. Căci precum în Tatăl este Fiul și Duhul Sfânt, și iarăși în Fiul Tatăl și Duhul, așa și în Duhul este Tatăl și Fiul nu prin amestecarea celor trei ipostasuri, ci prin unitatea aceleiași voințe și dumnezeiri. Drept aceea și noi, fie că numim pe Tatăl în parte, fie că pe Fiul, fie că pe Duhul, prin numele cel Unul numim Treimea în înțelesul în care am spus .
Cu alte cuvinte, Botezul este momentul sălășluirii minunate a Preasfintei Treimi în sufletul creștinului.
Diadoh al Foticeii subliniază că, până la Botez, omul se află sub influența nemijlocită a diavolului. În adâncul sufletului său șerpuiește diavolul, iar Hristos lucrează asupra acestui suflet oarecum din afară. Demonii foiesc ca niște șerpi în adâncurile inimii, neîngăduind câtuși de puțin sufletului să caute spre dorința binelui . Strecurându-se ca niște nouri întunecoși prin părțile inimii , ei iau chipul feluritelor împrăștieri, ca, furând mintea de la pomenirea lui Dumnezeu, să o desfacă de convorbirea cu harul .

După învăţăturile Sfinţilor Părinţi , lacrimile de după Sfântul Botez au mai mare putere decât Botezul. Căci Botezul curăţă păcatele cele făcute de noi înainte ( neamul nostru ), iar izvorul lacrimilor curăţă şi păcatele de după Botez ( *Scară , Cuvântul 7 ) . Oricum, Sfântul Botez presupune o lepădare de un trecut păcătos şi o dorinţă vie de VIAŢĂ NOUĂ !.

ajutati-ma va rog cu o informatie. Se regaseste f des ca trimitere pe Internet (oferita ca explicatie la "bebelusii au sau n-au pacate?") urmatorul citat.

"Nimeni nu e curat de intinaciune, chiar daca viata lui ar fi o singura zi" si este mentionata ca sursa Biblia Cartea lui Iov capitolul 14, versetul 4 sau in unele locuri 44.

Ei bine, eu am o nelamurire. Nu am gasit sa scrie asa ceva la Iov 14,4 iar Iov 14,44 nu exista....

Ba scrie, uite:
http://www.dervent.ro/biblia.php

Născutul din femeie e om cu viaţă scurtă
şi plină de necazuri.
2
Ca floarea înfloreşte, şi după-aceea cade,
şi fuge ca o umbră, şi n'are vreun răgaz.
3
Nu-i el acel pe care l-ai luat la cercetări
şi l-ai silit să-Ţi vină sub ochi la judecată?
4
În cazu-acesta, cine-i curat de tină? Nimeni,
chiar dacă-i va fi viaţa o zi doar pe pământ. a

N.B. Pe site-ul man. Dervent e varianta Anania, cea corecta si oficiala.
Pe site-ul asa-zisei Bibliei Ortodoxe e alta varianta si, intr-adevar nu apare citatul acela dat de tine,ci cu totul altceva. E bine totusi sa folosim Biblia care trebuie.

multumesc frumos glykys draga.