Comoditatea
 

Comoditatea e una din bolile omului din zilele noastre. Pe cei maturi i-a facut mai lenesi (de exemplu - aragazul e din ce in ce mai putin folosit, cere munca, in vreme ce cuptorul cu microunde e nelipsit - nu mai gatim din comoditate), iar pe cei tineri ii face sa confunde lumea virtuala cu cea reala (e mai comod sa stau in fata unui calculator sa ma joc, decat sa merg la joaca - nu mai facem sport).

Desigur, comoditatea e o boala care duce la moarte, daca nu e tratata.
Unde-i comoditate, nu-i sacrificiu. Hristos, Dumnezeul nostru, nu e comod; a venit la noi, S-a jertfit pentru noi si vrea sa ne ridice la Tatal. Dar la Tatal nu intram decat in stare de jertfa.

Ce diferenta, ca de la cer la pamant, este intre comoditatea pe care o cautam de unii singuri si odihna pe care o putem primi de la Hristos.

Cautam cu orice pret sa ne usuram existenta, sa castigam timp, cautam confortul, dar suntem tot mai agitati, obositi si nefericiti.

Comoditatea face in general casa buna cu demonul akediei, al lancezelii, cum il numesc parintii filocalici, "comoditatea dupa trup", atragand dupa sine "comoditatea dupa duh" si invers.

Mantuitorul ne spune insa, in Evanghelia dupa Matei, ca "Imparatia cerurilor se ia prin asalt", prin staruinta.

As zice ca face casa buna si cu indiferenta, care e sora cu lipsa dragostei.

Vin şi eu cu o remarcă referitoare la comoditate vs muncă, sau activităţi de tot felul... Eu sunt o persoană mai comodă (spre leneşă...), nu mă laud cu asta, dar cred că trebuie să păstrăm o măsură în toate. Dacă mă apuc de gătit, spălat etc., eventual în aceeaşi zi, este foarte posibil să obosesc atât de tare încât să nu mai fac lucrurile cu bună dispoziţie şi chiar să nu mai am timp de rugăciune sau alte lucruri de acest gen...

Aşa că prefer să fiu mai comodă, mănânc mai puţin sau mai prost... dar îmi păstrez timp pentru canon şi sunt mulţumită....

Credeţi că e o capcană?

Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi, dar Parintii ne indeamna in acest sens sa insotim activitatea noastra cu rugaciunea. Multi vor spune ca este o ispita, ca nici nu vom lucra la adevarata capacitate, nici nu ne vom ruga cum trebuie. Se prea poate.

Dar cred ca trebuie sa staruim in aceasta cerand de la Dumnezeu sa indeparteze de la noi acea indiferenta, de care pomenea Miha-anca, acea lipsa a trezviei si iubirii, in orice clipa.

M-am minunat sa aflu din viata Sfantului Eufrosin Bucatarul ca acesta in manastirea sa "slujea fratilor la bucatarie, dar slujea nu ca oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie si supunere, ostenindu-se in ascultare ziua si noaptea."

Iar cheia aceasta este: sa lucram ca pentru Dumnezeu... Cu ea putem descuia lacatele pacatelor in care sta ferecata inima noastra.

Va lansati in afirmatii tipice barbatilor... Sa extindem la: de ce sa folsim pampersi cand putem folosi scutece ca acum 30 de ani? De ce sa folosim masina de spalat atutomata cand putem spala cu mana? E o comoditate cumva? Daca in timpul economisit nu facem nimic util sau pur si simplu nu facem nimic atunci asta se cheama comoditate.

Adevarat. La acest aspect faceam referire. Nu sunt impotriva progresului.