Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred
 

Nu stiu unde sa deschid acest subiect insa daca nu e bine pozitionat am sa rog moderatorii/administratorii sa il mute.

"Copiii fata parinti, se numesc orfani, parintii fara copiii se numesc.....pacatosi....pentru ca din cauza lor si a pacatelor lor le-au murit copiii.
Cel putin asa m-a consolat pe mine o cunostinta de-a mea. Habar n-am de ce. Nu sunt mai credincioasa si nici mai pacatoasa ca alte femei, nu am dorit nimanui sa fie pedepsit astfel si totusi.....s-a intamplat. Si atunci? Ce pot sa fac? Sa intorc timpul? Nu am cum."

Astea erau randuri scrise de o alta mamica de ingeras la pagina fetitei mele la 1 luna si 20 de zile de la decesul ei ... au fost randuri care m-au ranit adanc si au lasat o cicatrice atat de profunda incat nu o data am meditat la ea ... si oricat ma gandesc nu pot sa cred ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele noastre ... refuz sa cred ... cred mai degraba ca ne incearca ... daca ar fi asa cum acest citat spune atunci as fi una din cele mai mari pacatoase ... sunt pacatoasa ... dar nu intr-atat ... de ce a murit fetita mea ... pentru a imi arata o alta fata a vietii mele ... pentru a imi duce la bun sfarsit un scop ... o menire ...

Cu toate astea ma intreb de ce toata lumea arunca cu pietre cand e vorba de o astfel de sitatie? De ce toata lumea te catalogheaza drept un mare pacatos ... pacatosi suntem toti si totusi nu fiecare din noi pierdem un copil? De ce se crede asta? De ce pierderea unui copil e catalogata ca o pedeapsa? De ce in unele situatii, poate chiar in toate pierderea unui copil nu se considera o binecuvantare adusa chiar de Dumnezeu? si zic asta cu gandul ca de exemplu fetita mea putea avea sechele grave lasate de decizii gresite si de prematuritate ... ma gandesc nu o data ca Dumnezeu a ferit-o de suferinta de a trai o viata chinuita ... De ce? Atatea de ce?

Stiu ca scriind aceste randuri pe acest forum, am intrat in gura lupului, mi-am dat seama ca asta urmeaza ... dar va intreb pe voi ... de ce toate acestea?

Citeste povestea lui Iov, si el si-a pierdut intr-o singura zi toti copiii, nu unul... si era cel mai drept om de pe fata pamantului, si tot au venit la el niste prieteni sa ii spuna, printre altele, ca din cauza pacatelor lui i s-a intamplat ce i s-a intamplat.

Intrebarea mea e de ce? Nu mi se pare corect si sunt sigura ca nu a fost o pedeapsa ... insa chiar si aici pe acest forum crestin am intalnit aceasta explicatie ... cu atat mai mult nu mi se pare normal. Se considera crestini adevarati si arunca cu pietre ... si nici macar atat nu stiu ... ca Dumnezeu nu pedepseste.

Asa e, pacatosi suntem toti, nu toti isi pierd copii, nu cred ca un oarecare poate si are dreptul sa adreseze o astfel de mustrare cuiva, pur si simplu, indiferent de valoarea ei de adevar.

Intr-adevar sa ne gandim la Iov si cum a fost mustrat de cei cunoscuti ai sai, insa intelesul celor petrecute era altul decat vedeau ochii miopi duhovniceste.

Fiecare trebuie sa-si cerceteze constiinta si daca gaseste ceva gresit, sa indrepte si sa nadajduiasca ca pana la urma totul va fi bine intr-un fel sau altul.

Chiar si in fata unui rau evident, trebuie sa incerci macar sa pui problema cu delicatete avand in vedere pierderea suferita.

am citat mesajul tau de pe topicul de unde a pornit ideea mea de a deschide acest topic ... simt ca sunt intr-o contradictie totala ... oare de ce?

Da, ma gandeam ca asa o sa spui, uita-te mai sus, am facut niste precizari.

Daca vrei si o explicatie mai la obiect, mama respectiva a deschis topicul tocmai pentru a cere ajutor, ori nu cred ca ajutorul care l-a primit a fost tocmai inspirat.

Sunt pierderi care se intampla pur si simplu si daca la mijloc este un pacat doar parintii il stiu.

In cazul respectiv este vorba de cu totul altceva si mai mult de atat nu cred ca vreau sa detaliez pentru ca ai spune ca sunt brutal, dau verdicte, etc. si tocmai asta incerc sa evit.

Ce am scris este o tema de gandire pentru mamica respectiva, daca vrea sa mediteze la aspectele in cauza si sa raspunda ar fi bine, daca nu..problema ei, la un moment dat mai devreme sau mai tarziu va ajunge sa-si puna aceleasi intrebari.
Macar daca ar gasi atunci raspunsurile corecte.

Acea mama nu a cerut ajutor ... citeste tu mai atent ... Acea mama (cum o numesti tu) a cerut un raspuns ... plus ca tot tu ai zic ca indiferent de situatie. Fi sigur ca acele intrebari si le pune chiar daca tu nu i le-ai fi atentionat.

Spune-i raspuns daca vrei.

Mai mult nu comentez ca nu este cazul si nu este frumos sa vorbim noi despre ea si in public pe deasupra.

Cred ca tu nu ai citit primul ei mesaj ... citeste-l si apoi mai vorbim ... ea intreba ceva voi ati comentat altceva.

Faptul ca vorbesc despre ea sunt sigura ca mamica il va intelege, pt ca eu vreau sa se inteleaga corect ce inseamna pierderea unui copil si suferinta ei accentuata de unii sa nu se regaseasca din nou in sufletele unei alte mamici ... pentru ca a invata sa traiesti dupa o astfel de pierdere (care nu se compara cu nici o alta pierdere) e foarte dificil si dureros daca in loc de sprijin primesti ... altceva ...

Intrebarea era un pretext.
Pacat ca nu toata lumea a inteles si a iesit si o mica cearta din cauza asta.

Da, nu toata lumea a inteles ce vrea de fapt, probabil nici tu.

Mai mult nu vreau sa comentez cu tine despre situatia ei, daca asta vrei gaseste pe altcineva.