Educaţia... needucată
 

Poate că subiectul abordat să pară că nu are legătură cu Ortodoxia. Dar în adânc toate se leagă. Nu spun nimănui o noutate: în jurul nostru vedem tot mai des oameni (copii, tineri, maturi sau bătrâni) care se poartă urât sau foarte urât. Copiii în special tind să preia tot ce e mai violent, mai vulgar din comportamentul celor din jurul lor. Partea proastă este că nu prea îi mai corijează nimeni. Profesorilor li s-au limitat "drepturile", nimeni nu se poate atinge de un copil. Nu mă înţelegeţi greşit: nu spun că numai cu bătaia se poate face educaţie! Însă s-a depăşit măsura. Copiii nu mai ascultă, nu mai respectă, ba chiar îşi manifestă agresiv "drepturile". Tupeul, aroganţa, proasta creştere, impertinenţa circulă liber printre noi şi câştigă tot mai mult teren. Educaţia dispare. Copiilor li se îngăduie totul, li se permite orice, fără oprelişti. Mai sunt, apoi, cei care fac educaţie ostentativ: lovind copilul în public, umilindu-l, înjurându-l, făcându-i morală în gura mare, ca să audă cât mai multă lume...
Buna rânduială, dreapta cumpătare, bunul simţ sunt, pentru mulţi, lucruri "expirate"...
Bineînţeles că lucrurile au mare legătură cu credinţa ortodoxă, care este şi ea "pusă la colţ" de noua ordine mondială...
Soluţia este tot în credinţă, în Ortodoxie, în mântuire. Dacă vom rămâne pe cale, dacă vom vrea să-L urmăm pe Domnul, vom şti şi cum să umblăm, şi cum să ne purtăm. Căci atunci buna purtare nu va fi doar a "bunelor maniere", ci va fi din suflet, din credinţă, din iubire. Dacă vom avea dragoste pentru aproapele, pentru fiecare suflet, dar şi pentru întreaga creaţie, nu ne va mai lipsi nici bunul simţ, nici buna cuviinţă, nici dreapta socoteală.

Subscriu intrutotul la cele de mai sus. Dar mai pun o intrebare: ce ne facem cu CRESTINUL la care Buna rânduială, dreapta cumpătare, bunul simţ sunt ... lucruri "expirate"... ?
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ăla numai se preface a fi creştin.

Rabdare, rabdare, rabdare...
Copiii sunt cum i-au educat parintii. Spunea undeva par. Teofil Paraian ca un om cu adevarat crestin se cunoaste dupa lucruri: 1. are copii buni. 2. stie sa indure o suferinta.

Crezi ca poti sa fii botezat, sa participi la Sfintele Slujbe, la Sfintele Taine, La Sfanta Impartasanie si totusi sa te prefaci a fi crestin?

Poate nu de prefacatorie e vorba
 

Din pacate...
Iuda nu a mers alaturi de Iisus, nu a fost printre cei doisprezece ucenici? Si totusi...
Facea lucrarile ucenicilor, poate chiar minuni, se impartasea de apropierea Domnului, Il insotea pretutindeni. Si totusi...

Poate nu de prefacatorie e vorba. Ci de ceva mai greu, mai adanc. Ceva ce poate nici Iuda nu stia dintru inceput. Caci el, la Cina cea de taina, cand Domnul spala picioarele ucenicilor, el, Iuda, avea picioarele in mana Domnului, iar in maini tinea argintii primiti ca plata a vanzarii...

Domnul l-ar fi iertat, daca s-ar fi pocait.

Greu! Tare greu!

Iar ceea ce spune cineva mai sus, cum ca un bun crestin are copii buni, e ca un fel de "perla" de pe cutiile de bomboane colorate. Ati auzit de un preot sfant din Rusia, care a avut un fiu ce a trecut la comunisti? Iar preotul era sfant, cu viata sfanta... Asa cum in vechime erau pagani care aveau copii ce au devenit sfinti, iar parintii pagani erau uneori propriii ucigasi ai copiilor lor?
Deci, sa ne ferim sa emitem asa niste judecati pretioase si gaunoase, fara folos si fara baza. Sa ne pastram in masura bunei cuviinte, iar pentru acei crestini care au totusi copii care le produc suferinte, sa spunem mai degraba o rugaciune (ca nu stim noi randuielile lui Dumnezeu si de ce are cineva o anume cruce), si sa ne rugam pentru mantuire - a lui, a noastra, a copilului pricinuitor de dureri...

Educatia ....needucata
 

Citind acest titlu, referitor la copii, mi-am amintit si va scriu si voua, (poate nu toti ati cumparat revista ) din revista "Familia ortodoxa", un pasaj din (probabil) cartea "Mama, ai grija!" a Episcopului Irineu al Ekaterinsburgului:

Cum sa va distrugeti, practic, copilul:
-de mic, sa nu-i refuzati nimic;dati-i tot ce doreste, tot ce cere, mai cu seama atunci cand staruie cu incapatanare si plange. Astfel va creste si va crede ca ceilalti ii sunt datori mereu si intru toate, ca are doar drepturi.
-cand incepe sa injure si sa spuna nerozii, dumneavoastra sa radeti. Astfel ii veti da de inteles ca este foarte destept.
-sa nu-i spuneti niciodata "asta-i rau" , asa spun doar cei de moda veche, cu mentalitati depasite si ingusti la minte. Cand mai tarziu va intampina greutati in viata sa si va suferi, atunci va fi convins cu desavarsire ca societatea il nedreptateste.
-strangeti dvs. in urma lui tot ce lasa aruncat ici si colo:caerti. haine, incaltaminte...nu care cumva sa-i spuneti vreodata" strange-ti lucrurile. Pune-le la locul lor" Astfel va avea certitudinea ca mama este sclava lui si ca pentru toate sunt ceilalti intotdeauna raspunzatori.
-lasati-l sa vada orice(mai ales la televizor) si sa citeasca orice, fara sa-l indrumati niciodata. Copilul dvs. este supradotat si sie sa discearna! in acest fel instruirea si educatia lui va avea o gama mai larga si mai variata.
-nu-i dati vreo indrumare duhovniceasca ; luati in zeflemea si in batjocura, in prezenta lui, credinta, Biserica, preotii si pe cei ce ii urmeaza. cand copilul va creste "va alege singur".
-Dati-i bani de buzunar cu nemiluita, ca sa nu se simta inferiro celorlati si "sa fie in lipsa" asa scum ati fost dvs. Cand va creste va fi convins ca valoarea omului o da banul, indiferent de cum a fost obtinut.
-nu-i spuneti niciodata "fa asta" sau "nu face asta", caci asa il constrangeti, nu-i repsctati libertatea si personalitatea. ba chiar se poate sa-i cauzati raume sufletesti!Cand va creste, va crede ca viata inseamna doar sa poruncesti, niciodata sa asculti.
-certati-va, vorbiti urat unul cu celalalt, in fata lui, fara pic de rusine(nu va nelinistiti, astfel nu-i veti provoca...traume sufletesti). Mai tarziu, cand se va casatori, ii va parea firesc sa faca la fel.
-cand incepe sa se incurce in mrejele placerilor trupesti, dvs. sa inchidei ochii. Nu-i spuneti nimic. Nu-l povatuiti. Nu-l sacaiti cu sfaturile dvs. lasati-l sa se tavaleasca in mocirla curviei, de vreme ce " asta-i normal".
-sa-i tineti intotdeaun partea inaintea profesorilor si vecinilor. Sa nu credei niciodata ca "ingerasul" dvs poate sa faca lucruri de rusine si probleme. Ocarati-i pe aceia care, prieteneste si bine intentionati va aduc la cunostinta ceva in legatura cu asta. Sunt...clevetitori si mincinosi.
-cand veti merge la sectia de politie, unde l-au dus penru ca a furat sau a luat droguri, sa strigati are, de fata cu toti, ca este un nemernic si o lichea , un golan; ca v-ati jertfit pentru binele lui, dar n-ati reusit niciodata sa-l cumintiti. Astfel vei iesi cu obrazul curat.
PREGATTITI-VA PENTRU O VIATA PLINA DE SUFERINTA SI DE REMUSCARI. O VETI AVEA.....

Eu una, recunosc ca m-am regasit in unele dintre cazurile enumerate....e de luat aminte!

Asta chiar e de luat aminte, nu neapărat la această scară. Adesea părinții unor copii problemă țin astfel de discursuri și lumea zice că vai, săracii părinți, dar tocmai ei și-au nenorocit copilul prin metodele pe care le-ai enumerat. De cele mai multe ori nu trebuie compătimiți părinții, când au copii problemă, fiindcă majoritatea au fost niște fraieri care n-au știut să-i țină din scurt.
Nici prea multă asprime nu-i bună.