casatorie
 

Buna.Eu vreau sa ma casatoresc cu prietenul meu fara sa stie nimeni,sa facem la cununie la Biserica acum si peste vreo 2 ani sa facem iarasi cununie la Biserica.Se poate?

Nu, în nici un caz ! Ceea ce se poate, este să vă căsătoriţi în taină acum, iar peste doi ani să daţi o mare petrecere. Puneţi deoparte un tacâm şi un pahar şi pentru mine.

Poi da,dar atunci vor afla parintii ca noi deja ne-am casatorit si noi nu vrem asta.Vrem ca peste doi ani sa para totul normal.Ca acum ei spun ca e prea devreme si sa ne terminam scoala...dar eu consider ca deja e timpul,ca suntem de doi ani impreuna,si nu mai vreau sa stam asa.Si ma gandeam ca peste doi ani sa mai mergem odata la Biserica.

Nunta se face cu consimtamantul parintilor si in vazul lumii si o singura data. are drept scop principal mantuirea in doi, deci nu e un soi de concubinaj binecuvantat de Dumnezeu. Vorbiti cu parintii, poate incercati sa ii convingeti. Si apoi, au si ei dreptate, trebuie mai intai sa va terminati studiile, sa va faceti un rost...

Mai întâi, dacă amândoi sunteţi majori, acordul părinţilor, deşi este foarte, foarte de dorit, nu e absolut necesar. Inexistenţa lui nu este impediment la căsătorie.

Pe urmă, fără supărare: reformulate, rândurile dv ar suna cam aşa: "noi am vrea să ne minţim părinţii şi acum, şi peste doi ani".

Ce ar fi ca el, mai întâi, să vorbească cu ai lui ? Nu există niciun peţitor mai bun decât tatăl băiatului, mai ales dacă mirele este foarte tânăr. Să-i spună: "Tată, nu mai pot fără ea !" Atunci, dacă nu există nicio obiecţie rezonabilă din partea lui, să-l determine să facă o vizită părinţilor dv ? Oare nu ar fi cel mai frumos aşa ?

În cel mai rău caz, răspunsul tatălui va fi: "dobitocule, şi din ce o să trăiţi ??? Nici nu te gândi să mă duc eu la părinţii fătucii ăleia ! Adună-ţi un cheag, pe urmă caută o fată bună şi, în plus, cu ceva mălai !" Ei bine, în acest caz, băiatul poate fi el însuşi peţitorul. Dacă, punând din nou răul în faţă, primeşte acelaşi gen de răspuns de la părinţii dv, abia atunci se poate pune problema unei căsătorii de taină, făcută în doi.

OK,am inteles.Eu am 20 de ani si el 21,dar parintii vor sa mai asteptam.Dar atunci ne putem macar sa facem logodna?

Ce vremuri! Si eu am fost o rebela si mi-au trebuit ani de zile si de suferinta prosteasca ca sa inteleg ca parintii imi vor numai binele.

P.S. Daca v-ati terminat studiile si aveti loc de munca ( posibilitati financiare proprii de a va intretine ) nu aveti de ce sa va ascundeti de parinti.

Poi nu ne-am terminat studiile,si nu avem nimic inca,doar ca deja suntem de doi ani impreuna si eu ma simt foarte prost,nu imi place sa stau asa...doar ca parintii nu inteleg asta.Oricum stim ca o sa fim impreuna mereu,doar ca eu zic ca degeaba mai stam asa in "Concubinaj"...eu de asta imi doresc cel mai mult,ca oricum o sa continuam studiile,si nimic nu se va schimba,ca avem vreme de copii si altele...

Dacă binecuvântarea părinţilor care v-au crescut nu o puteţi cere, atunci căutaţi cât mai repede sfatul şi binecuvântarea unui părinte duhovnic. Puteţi merge să întrebaţi chiar şi la o mânăstire. Deşi călugării par a fi departe de problemele oamenilor din lume, dar însuşi Dumnezeu îi luminează pentru viaţa lor curată. Eu am rămas surprinsă de înţelepciunea sfaturilor lor.

Cum spuneau parintii mei... "cand esti pe banii tai tu hotarasti". Stiu ca ce spun eu acum e deranjant dar atata timp cat nu sunteti pe propriile voastre picioare ar trebui sa ascultati de parinti.

Dar de ce nu cereti sfatul unui preot?