Inmormantarea la copii nascuti morti
 

Cum se procedează dacă un copil s-a născut mort? Se înmormântează, pur şi simplu? Rămâne fără nume, nebotezat?

In nici un caz poate fi botezat daca e mort, deci nu primeste nici nume, nu i se poate face nici pomenire... Da, se inmormanteaza, asa, pur si simplu, mi se pare ca preotul merge la groapa si face o scurta slujba.

Se spune ca daca ai nascut un copil mort, e consecinta unui mare pacat. Ca si in cazul copiilor avortati, exista credinta ca mantuirea acestora depinde de faptele parintilor. Daca acestia merg si se spovedesc, isi fac canonul, duc o viata curata si se mantuiesc in final, se mantuiesc si acei copii nascuti morti sau avortati. Acum... Dumnezeu stie.

Nu a fost rezultatul unui "mare păcat", ci a unei sănătăţi precare pe care eu o am de la naştere. Mi se pare crud să compari un biet copilaş născut mort cu unul avortat, care e, practic, ucis.
În fine. Nu mai contează. Bebele a fost înmormântat. Voiam să îi fac o slujbă religioasă pentru bunicii lui, care sunt foarte trişti de pierderea nepoţelului. Eu nu cred în acea viaţă de după despre care vorbeşte religia voastră.

Numai unele avorturi sunt ucideri voluntare, anume avorturile provocate. Dimpotrivă, avorturile spontante nu sunt ucideri. Deosebirea dintre "avortat spontan" şi "născut mort" este pur tehnică, în funcţie de când a avut loc evenimentul: înainte sau după trecerea sarcinii în trimestrul al III-lea.


Din moment ce nu credeţi în viaţa de după, este absurd să vă fi dorit să fie înmormântat cu slujbă religioasă. Scopul slujbei nu este să aducă mângâiere cuiva, ci este în vederea vieţii viitoare. Este ca şi când aţi spune: "eu nu cred în Botez, dar l-am botezat ca să dau o petrecere". Scopul botezului nu e petrecerea, iar cine nu crede în Botez ar face mai bine să nu îşi boteze copiii.

Ar fi bine sa te intorci la credinta mai intai, apoi se vor limpezii toate....Prin orice pierdere Dumnezeu ofera o lectie spre mantuire....ar fi bine sa incerci sa o inveti....documenteaza-te despre viata de dupa moarte mai intai, apoi iti vei forma o parere....fa slujba de dragul bunicilor daca vrei asa, insa participa si tu cu tot sufletul....sufletul copilului nebotezat, caruia nu i se face acea slujba religioasa NU ARE LINISTE....esti ciudata (scuze pt remarca), dar daca bunicii sunt foarte tristi pt pierderea nepotelului....tu nu esti foarte trista ca ti-ai pierdut copilul?

Bineînţeles că sunt, draga mea! Cum să nu fiu? Însă eu încerc să fiu tare, pentru ceilalţi doi copii ai mei. Din cauza problemelor mele de sănătate, doctorul mi-a spus de la început că sarcina va fi greu de dus până la sfârşit. Chiar şi când i-am făcut pe ceilalţi doi copii mi-am riscat viaţa şi a fost o minune că am reuşit să nasc doi îngeraşi sănătoşi şi frumoşi.
Când am rămas însărcinată a treia oară, situaţia (adică sănătatea mea) era critică. Am riscat, pentru că îmi doream mai mult ca orice să am un copilaş. Mi-am imaginat că dacă ceva merge rău, voi suferi eu, aşa cum am suferit la primele două sarcini. Nu m-am gândit niciodată că va muri copilaşul... Despre sentimentul de vinovăţie ce mă încearcă acum prefer să nu vorbesc... E atenuat doar de faptul că, cel mai probabil, îl voi urma şi eu pe bebe curând. :)
O seară frumoasă!

Of, nu trebuie sa gandesti asa! Imi cer iertare daca te-am intristat! Trebuie sa fii tare pentru ceilalti copii ai tai si pentru familie, care aui nevoie de tine...

Spui că nu crezi în religia „noastră”. Iată esenţa creştinismului:
„Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire.” (1 Ioan 4, 16)
Oare nu te contrazici?
Sper din toată inima ca Dumnezeul acesta în care totuşi crezi să te ajute să treci peste dureri şi să fii sănătoasă.

Sunt! Atât cât pot să fiu acum. Dar la ce anume te referi când spui să nu gândesc "aşa"?

Dumnezeu sa-l aiba in paza pe micut:(.