manastirile din jocuri....
 

Mie imi place sa joc si jocuri pe computer si chiar am unele favorite,pe care le-am terminat.N-am putut sa nu remarc in unele prezenta manastirii ca loc ocupat de inamici,de ceaturi ale raului.exemle: In Diablo II,Actul 1 este o manastire ocupata de Andariel,o regina a demonilor si servitoare a lui Diablo;ca sa poti sa il urmaresti mai departe,trebuie sa o invingi.In Clive Barker Undying,exista o manastire unde esti atacat inca de la intrare de calugari sub influenta negativa a unei arme :Scythe of the Celts.In jocul Knights of the Temple:Infernal Crusade,dupa ce il urmaresti pe episcop (Lord Bishop) prin Tara Sfanta in incercarea de a il opri din ceva ritual,te intorci inapoi si afli ca a umplut manastirea Belmont de draci,trebuie sa il infrunti.Spre deosebire de celelalte jocuri,aici manastirea este chiar scena bataliei finale.Intrebare:de ce au ales producatorii manastirea,dintre toate setting-urile posibile?(setting-nivel).Nu ar trebui ca manastirea sa fie un loc de liniste,rugaciune,implinire si inaltare spirituala,cu alte cuvinte un loc al Binelui? Atunci de ce este aici portretizat ca un loc infricosator si ca salas al demonilor?(care sunt in jocuri inamici si bossi finali)...Daca ar fi fost cazul unui singur joc,era ceva,dar am identificat cel putin 3 astfel de jocuri asa ca m-am gandit ca trebuie sa insemne ceva...doar ca nu inteleg de ce exista aceasta contradictie intre cele doua imagini ale manastirii? Sa fie vorba doar de motive concrete ca dorinta de a surprinde,atrage gamerii prin ineditul locatiei(deci de a incerca sa vanda produsul),faptul ca povestea include si acest setting care trebuie sa treaca in plan seund,sau este vorba de o anumita simbolistica in spatele optiunii pentru aceste locuri?

Sunt simple atacuri împotriva credinţei ale duşmanilor lui Cristos. Veţi descoperi tot mai multe. În jocuri, desene animate, poveşti noi (precum Harry Potter). Când veţi avea un copil, veţi descoperi că petrecerea de Paşti de la şcoală este în postul Paştelui, cel mai des în Vinerea Mare. Că petrecerea de Crăciun este în postul Crăciunului. Că meciurile de fotbal sunt, cu predilecţie, Duminica dimineaţa. Duşmanul pare a ataca în diferite feluri, dar, de fapt, e foarte monoton şi devine previzibil pentru cineva care are antrenament spiritual. Pe cei mai mici, pe copiii noştri, îi poate, totuşi, surprinde: ei au nevoie de ajutorul nostru.

Desi avem astfel de jocuri, nu de mult am auzit o propunere a cuiva la TV, de a scoate cartile de religie - speriem copiii cu ele. Deci nu violenta din jocuri, nu luarea in deradere a locurilor sfinte trebuie sa ne infricoseze, ci religia. Nu vad in prezenta manastirilor din jocurile copiilor o incercare de a-i familiariza cu ele, ci mai degraba o incercare de a nu le mai vedea si cunoaste ca fiind locuri alese. Nu ar fi exclus ca in curand sa apara si preoti care sa-ti dea binecuvantare sa iesi in campul de lupta. Mare ratacire.