gandurile de dinaintea Impartasaniei
 

Ma tot framanta un gand, incerc sa aflu un raspuns si m-am gandit sa deschid un topic in speranta ca voi afla cateva pareri referitoare la felul in care trebuie sa gandim inainte de primirea Sfintei Impartasanii!..
Cu totii stim ca Taina Sfintei Spovedanii este de un real folos tuturor crestinilor, este considerata "al doilea Botez", si singura posibilitate prin care ne putem curata de pacate si mantui!
Tot la fel de bine se stie si faptul ca e pacat impotriva Duhului Sfant sa crezi ca pacatele spovedite cu parere de rau (urmarea canonului dat si nerepetarea lor) nu se iarta prin dragostea lui Dumnezeu care cheama toti pacatosii la pocainta.
Impartasirea cu nevrednicie este iar un pacat foarte mare, dar si refuzarea Impartasaniei cand pacatosul a marturisit pacate mari(chiar daca s-a spovedit si i s-a dat dezlegare de catre duhovnic in urma pocaintei lui), fiindca aceste ganduri vin de la diavol si te determina sa stai departe de Trupul si Sangele Mantuitorului.

Deci fratilor, cum credeti voi ca trebuie sa gandim in momentul in care trebuie sa mergem la Sfanta Impartasanie?
Evident, "cu frica si cu cutremur", dar e bine sa ne amintim in continuare toate pacatele facute? Sau sa ne consideram curati( datorita Spovedaniei) sa nu ne mai gandim la nici un pacat facut si sa mergem cu inima deschisa...
E normal sa ne ma gandim la toate relele facute daca ne-am spovedit si ne-am cait pentru ele si am primit dezlegare?
Astept parerile voastre. MULTUMESC!

Cel mai corect si scurt raspuns pt. toate aceste intrebari este urmatorul : cunosti multe lucruri si bune , implineste-le ! Nu-ti mai cauta atitea ginduri nefolositoare ci implineste-le bine pe cele pe care le sti deja f. bine !

Dar, inafara de aceste aspecte este mai este de facut o mica completare :
- refuzarea impartasaniei atnci cind preotul desleaga si iarta pacatele si te binecuvinteaza sa te impartasesti tradeaza cel mai mare pacat savirsit vreodata de inger si si de om , si care este Mindria. A te crede tu nevrednic de impartasanie dupa ce popa a blagoslovit arata multa si puturoasa mindrie de care sufera omul !!!!
Aici pe forum inca nimeni nu a afacut apologia mindriei dar ea este un pacat de moarte , primul si cel mai grav dintre pacatele de moarte , dar care in practica duhovniceasca atit de usor este trecut cu vederea incit te si miri . Pt. o clipa de mindrie pura satan a fost aruncat pe vecie din ceruri !
Ca atare , nu numai ca aceste ginduri vin de la ispititorul dar sunt si f. grave daca le dam curs .
Vai de preotii care dupa ce dau blagoslovirea de impartasanie mai stau la tagada cu penitentii si chiar ei ii invita sa se impartaseasca doar daca cred ei , penitentii, de cuvinta ! Vai , de o asemenea atitudine !

In al doilea rind momentul impartasaniei trebuie sa survina cit mai repede dupa cel al spovedaniei tocmai pt. a preintimpina , mai ales la cei mai slabi duhovnicesti, o noua lupta cu gindurile si deci cu o noua posibilitate de a face pacate si deci in continuare de a ne impartasi cu pacate nemarturisite .
Vai de preotii care spovedesc simbata si impartasesc enoriasii duminica sau si mai rau ! Ei fac asa , pai atunci ei vor patimi pt. astfel de glume !

Si in ultimul rind , in cazul in care de la momentul spovedaniei si pina la cel al impartasaniei vrasmasul porneste razboi de ginduri cu penitentul , se intimpla f. des asa ceva si aproape tuturor , atunci acesta neintirziat sa porneasca rugaciunea mintii , sau altele sau daca este posibil sa munceasca ceva sau toate la un loc .

multumesc pentru raspuns!
Deci ar trebui sa ne impartasim fara sa stam pe ganduri, daca duhovnicul ne da dezlegare! Imediat dupa spovedanie(in aceeasi zi) si Sfanta Impartasanie. Si e pacat sa ne "evaluam" noi vrednicia sau nevrednicia de vreme ce preotul e cel care are aceasta putere!

Parearea mea@

Parearea mea este ca nimic nu plinim cum se cuvine.

Eu cred ca nu suntem vrednici de Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos orice am face pe acest pamant.

In consecinta Sf.Impartasanie ni se ofera in dar, spre a ne fi noua spre sanatate sufleteasca si trupeasca si spre mantuirea sufletelor.
Desigur nu ne putem impartasi fara a-I arata Domnului inima noastra si intentiile,precum si stradania noastra de a evolua spre induhovnicire...dar ca sa credem ca meritam Sf.Trupul si Sangele Domnului...! mi se pare mandrie.

Eu cred ca putem merge acolo cu gandul ca iar ne-a iertat Domnul, constienti fiind ca foarte usor putem cadea in pacat, fie doar si cu mintea, rugandu-L sa ne intareasca in credinta...sa ne daruiasca sanatate sufleteasca si trupeasca....si harul Sau in vederea mantuirii.ATAT.

Doamne ajuta!

asa este! intr-adevar niciodata nu suntem vrednici sa primim Trupul si Sangele Lui Hristos, pentru ca suntem pacatosi! dar Insusi Iisus Hristos prin aceste taine ne cheama la El si asteapta pocainta din partea noastra!

Nu cred ca e vorba aici numai de pacat. E vorba mai ales de jertfa. Noi nu meritam Trupul si Sangele Mantuitorului nici daca n-am fi facut nici cel mai mic pacat, pentru ca datori suntem sa plinim Cuvantul Domnului nu pentru El, ci pentru noi. Sfanta Impartasanie este un dar din partea Mantuitorului, asa cum bine spunea Marimira, dar acest dar trebuie primit nu numai in stare de curatenie sufleteasca, ci si in stare jertfa. Tu te unesti prin impartasire cu Cel ce s-a jertfit, cu Cel ce este Jertfa Absoluta, nu iei un simplu medicament, o pastila contra mortii, nu, tu te unesti cu JERTFA, cu IUBIREA, cu VIATA. Nu poti, sloi de gheata fiind, sa iei "pastila" de incalzire, nu poti, egoist fiind, sa iei "nasture" pentru mila si nu poti, mort fiind, sa faci "transfuzie" de viata. Nu se leaga, nu se prinde, nu ramai cu nimic. Nu poti tine apa cu degetele raschirate. Conteaza starea inimii foarte, foarte mult. Stare de jertfa, stare de iubire, cat mica, cat de neinsemnata, dar trebuie sa existe. Impartasirea e spre indumnezeire, nu uitati acest "amanunt". Te faci una cu Dumnezeu, dupa Har binenteles, nu dupa fiinta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

In sfarsit cineva vorbeste despre asta.:-) Asa cum spuneti, exista preoti care spovedesc sambata si impartasesc duminica. Si mama mea merge la un astfel de preot si eu tot ii spun ca nu-i normal sa fie asa, si ea nu ma crede, si o face saptamanal, pentru ca asa zice duhovnicul. Pe mine ma intriga tocmai faptul pe care l-ati specificat: impartasirea cu pacate nemarturisite. M-am gandit ca poate mama fiind in varsta, se gandeste preotul ca nu face pacate.Desi e absurd.Si oricum sunt si persoane tinere cu care procedeaza la fel.Eu cred ca numai stanca sa fii sa nu pacatuiesti macar 1 data cu gandul, pana a doua zi.

Sincer, pe mine ma deruteaza aceasta practica..:-(

[quote=Melissa;365259]In sfarsit cineva vorbeste despre asta.:-) Asa cum spuneti, exista preoti care spovedesc sambata si impartasesc duminica. Si mama mea merge la un astfel de preot si eu tot ii spun ca nu-i normal sa fie asa, si ea nu ma crede, si o face saptamanal, pentru ca asa zice duhovnicul. Pe mine ma intriga tocmai faptul pe care l-ati specificat: impartasirea cu pacate nemarturisite. M-am gandit ca poate mama fiind in varsta, se gandeste preotul ca nu face pacate.Desi e absurd.Si oricum sunt si persoane tinere cu care procedeaza la fel.Eu cred ca numai stanca sa fii sa nu pacatuiesti macar 1 data cu gandul, pana a doua zi.

Sincer, pe mine ma deruteaza aceasta practica..:-([/QUOTED]

Da, dar pacate poti sa faci si chiar daca sunt numai 10 minute intre momentul in care preotul a spus rugaciunea de dezlegare si Sf. Impartasanie. Deci cum mai rezolvi problema asa?

Apoi preotii nu ar trebui sa spovedeasca duminica dimineata fiindca si ei trebui sa fie la slujba. Impartasania trebuie sa fie facuta in timpul Sf. Liturghii la momentul potrivit...Deci cum anume impaci spovedania duminica dimineata cu Impartasania in aceeasi zi?

IN GENERAL preotii recomanda spovedania sambata sau vineri, exact ca sa ai timp si sa iti citesti rugaciunile pe care le-ai primit canon, de exemplu. ...

In fine, asta este practica ortodoxa...

Parerea mea..
 

In primul rand riscul de a pacatui creste direct proportional cu timpul.In al doilea rand, dupa ce te spovedesti, esti in biserica si participi la Sf. Liturghie. Si daca participi la Sf. Liturghie si nu asisti doar, ai toate sansele sa primesti Sfanta Impartasanie curat.
Preotii spovedesc inainte de slujba. Si daca vine vremea sa inceapa Sfanta Liturghie, slujeste alt preot, primul ramanand sa spovedeasca toti enoriasii.
Iar Impartasania, se face exact in momentul in care trebuie facuta.Si se impartasesc si cei spovediti sambata dupamasa si cei spovediti duminica dimineata.Nu inteleg nelinistea ta?:-)
Eu personal nu am auzit astfel de recomandari.
Sesizez o unda de dispret?!Sau mi se pare?:-)

De acord.
La câţi credincioşi sunt, cum ar putea preotul să stea duminica dimineaţa să-i spovedească pe toţi? Şi apoi se va întâmpla, fiind înghesuială, ca cineva să se supere pe cineva chiar atunci: poate l-a împins, poate i-a luat-o înainte...
Trebuie să fim conştienţi că niciodată nu ne ducem să ne împărtăşim curaţi. Iertaţi, da. Însă la spovedanie preotul se asigură mai ales că nu avem păcate care să ne oprească de la sfânta împărtăşanie. Pentru că nu orice păcat ne opreşte.
Contează să te duci cu pocăinţă spre Altar, conştient că greşeşti în fiecare clipă şi cerându-ţi iertare în fiecare clipă.