Urmasii saducheilor si fagaduintele Mantuitorului
 

Am deschis acest topic, "impulsionat" de pasiunea domnului Mihnea Dragomir de a-i demasca pe cei care se dau crestini dar au apucaturi de saduchei.

1. Despre saduchei, stim bine ca nu credeau in inviere (Matei 22:23). Si in zilele noastre mai sunt saduchei. Acolo unde Domnul Iisus vorbeste despre inviere, saducheii zic ca vorbeste despre nemurirea sufletului. Exemplu: se scoate din context (se decupeaza) versetul din Matei 22:32 ("Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Iisac si Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti ci al celor vii"). Apoi se trambiteaza ca acest verset vorbeste despre nemurirea sufletului, desi, cu un pasaj mai sus (vers. 31) Domnul Iisus le spune saducheilor ca despre inviere le vorbeste.

Intrebare: dvs. credeti in inviere sau credeti in nemurirea mortului? Sunteti crestin sau saducheu?

2. Ziua Domnului nu poate fi decat singura zi din saptamana binecuvantata si sfintita de Dumnezeu: ziua a saptea. Eu nu am citit, in toata Sfanta Scriptura, ca Dumnezeu a mai binecuvantat si sfintit o alta zi decat ziua a saptea.

Ceea ce numiti ziua domnului, este de fapt o zi hotarata de sefii dvs. Dumnezeu nu are nici un amestec in aceasta. Un cardinal catolic, chiar a avut curajul sa declare: "Daca veti cauta de la un capat la celalalt al Scripturii, nu veti gasi nici o referire la serbarea zilei duminicii. Dar biserica catolica este mai presus de Sfanta Scriptura si a instituit aceasta zi".(citata din memorie - daca doriti vin si cu detalii).

Sunt multe de discutat, despre invatatura saducheilor printre crestini.

Înţeleg că dv îi socotoţi creştini doar pe cei care nu cred în nemurirea sufletului. Adică adventiştii sunt singurii creştini. Sunteţi serios când exprimaţi asemenea convingeri ?

Scrie în toate Evangheliile că Dumnezeu a binecuvântat Ziua Duminicii cu sfânt sângele Său. Scrie şi cum făceau primii creştini (sau, în fine, "saduchei" dacă acceptăm că a început creştinismul în sec al XIX-lea) în mai multe locuri, spre exemplu în Acte 20:7

Bineînţeles că Biserica Catolică este deasupra Scripturii. Nu e niciun act de curaj şi nu e necesar să fii cardinal ca să declari acest truism. Eu nu am citit în Sf Scriptură că Domnul nostru ne-ar fi lăsat o carte scrisă. În schimb, am citit că ne-a lăsat o Biserică pe care nici porţile iadului nu o vor dărâma. Iar saducheii zilelor noastre, cu sinagogile lor în care se adună sâmbăta zicând că nu există viaţă după moarte, cu atât mai puţin o vor putea dărâma.

Intelegeti gresit (din rautate). Ii respect si apreciez pe toti crestinii sinceri. Din nestiinta, multi crestini impartasesc invataturi saducheice. Am o retinere in a-i numi crestini pe cei care cunosc bine invataturile Domnului Iisus si totusi propovaduiesc invataturile liderilor "infailibili".

Foarte serios. La fel de serios ca Sfantul Iustin Martirul, care spunea: "Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin, dimpotriva, ca sufletele lor vor fi luate la cer de indata ce mor, pe acestia sa nu-i socotesti crestini".(lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon", cap. 80.)

Cred ca Sfantul se refera la cei care cunosc adevarul dar se incumeta sa propovaduiasca minciuni.


Dati-mi un pasaj di Scriptura, unde scrie asa ceva. In plus, eu stiu ca Domnul Iisus Si-a varsat sangele in ziua de vineri. De ce nu sarbatoriti vinerea?


In Acte 20:7, este specificata una din zilele cand se intalneau primii crestini. Dar, tot in Acte (cap. 2:46) scrie ca primii crestini se adunau in fiecare zi.



Sa puneti aceasta afirmatie la semnatura dvs. Ca sa stie ceilalti forumisti cu cine discuta.


Dar o va darama Insusi Dumnezeu, deoarece s-a incumetat "sa schimbe legile si vremea" (Daniel 7:25).


Stiti ca sunt adventist si banuiesc ca stiti ce cred adventistii. Dar, totusi mintiti. Adventistii nu cred in viata din timpul mortii. Dar, cred cu tarie in revenirea Domnului Iisus Hristos, invierea mortilor si mostenirea vietii vesnice.


Cat priveste daramarea ... simt o oarecare teama in afirmatiile dvs. Biserica pe care o tot slaviti nu ar avea nici o sansa intr-o confruntare directa si cinstita cu o biserica, care are ca norma de credinta Sfanta Scriptura (singura carte unde gasim invataturile Domnului Iisus si ale Sfintilor Apostoli). Dar, o astfel de confruntare nu va avea loc. Biserica dvs. va face ceea ce stie cel mai bine sa faca: sa prigoneasca (sau sa ademeneasca), folosindu-se de puterea pe care o are. Stit vorba aceea: lupul isi schimba parul dar naravul ba. Trebuie doar sa apara conditiile necesare manifestarii puterii.

Alt rost în afară de a vă face voi diverse urări şi gratulaţii, mai are topicul ăsta?:39:

Multumesc pentru mustrare. Eu am incheiat cu "urarile si gratulatiile".

O fagaduinta. Credem in ea?
 

Domnul Iisus fagaduieste, in fata ucenicilor Sai: "Ma voi intoarce si va voi lua cu mine, pentru ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi". (Ioan 14:3)

Cum se impaca aceasta fagaduinta cu teoria conform careia Sfintii Apostoli sunt impreuna cu Domnul Iisus? Cand S-a intors Domnul Iisus ca sa-i ia cu EL? Cand au fost inviati Sfintii Apostoli?

Se impaca foarte bine, la fel cum toate dogmele si invataturile Bisericii lui Iisus Hristos se impaca intre ele.

Apostolii nu au fost inca inviati cu trupul, vor fi inviati cu trupul in vremea din urma. Sufletele lor se afla insa in prezenta lui Dumnezeu, unde mijlocesc pentru noi. Ei fac parte din Biserica Biruitoare, care, impreuna cu Biserica Luptatoare, reprezinta mijlocul prin care se infaptuieste lucrarea de mantuire a omului.

O rugaminte. Va aflati pe un forum ortodox. Pe un forum ortodox, atunci cand va referiti la invataturile de credinta ale Bisericii, ar fi civilizat sa le numiti dogme, sau invataturi, nu "teorii".

Aici aveti o lucrare despre versetele la care va referiti: http://www.shasta.edu/admin/userfile...athers%20H.pdf

Incerc sa intuiesc ceea ce intelegeti dvs. prin "suflete care se afla in prezenta lui Dumnezeu". Daca gresesc sa ma corectati. Dvs. considerati ca Sfintii Apostoli se afla, intr-o forma fara trup, constienti si activi, in prezenta lui Dumnezeu. Inteleg ca nu au mai ascultat de fagaduinta Domnului Iisus ("Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine...") ci s-au inaltat cu de la sine putere si vietuiesc in prezenta lui Dumnezeu.

Acum, fagaduinta Domnului Iisus este mult bagatelizata, ridiculizata. EL mai are doar rolul de a veni sa se ocupe de trupurile moarte (de cadavre). Lucru inutil. Nu stiu ce nevoie ar mai avea Sfintii Apostoli de trupuri, de vreme ce vietuiesc foarte bine si fara acestea.

Practic, INVIEREA a devenit ceva de umplutura. Haideti sa fim sinceri. Mai credem, cu adevarat in INVIERE? Sau suntem un fel de saduchei care accepta ideea ca ar exista o inviere a mortilor dar nu-i dau nici o importanta.

Conform dogmei prezentate de dvs. si Sfantul Apostol Pavel se inseala atunci cand descrie intoarcerea Mantuitorului (1 Tesaloniceni 4:13-18). El incepe aceasta desriere a intoarcere a Mantuitorului cu cuvintele "Nu voim, fratilor, sa fiti în necunostinta despre cei ce au adormit.."(vers 13) si incheie cu cuvintele "si astfel vom fi totdeauna cu Domnul."(vers 17)

S-o fi inselat Sfantul Apostol legand nadejdea comuniunii cu Domnul de intoarcerea LUI? Nu o fi stiut Sfantul Apostol ca mai exista o cale, aceea a inaltarii din proprie initiativa (fara sa mai fie necesara intoarcerea Domnului)?

Şi fiică-mea mai confundă, uneori, figurile de stil cu realitatea. Da, dar ea are 10 ani. Totuşi, văd că se întâmplă şi la adulţi.
Probabil că ştiţi că foarte multe morminte ale creştinilor au o plăcuţă pe care scrie: "aici zace" sau "odihneşte" ori încă "doarme". Vorbind despre cel care a murit, Sf Liturghie latină pentru cei morţi spune: "Requiem aeternam dona ei (eis)" (odihna veşnică dă-i-o lui/lor), ceea ce e o figură de stil: noi nu credem că după moarte sufletul "se odhneşte" în sens propriu. Ne dăm seama mai bine citind mai departe: "et lux perpetua luceat ei/eis" (şi lumina fără sfârşit să îi strălucească lui): nu credem că e vorba de o lumină precum aceea a unui bec sau lumânări. Pe acestea le aprindem, totuşi, ca antitipuri: ca să aibă cel care a plecat dintre noi un alt fel de lumină, tot aşa cum îl punem în sicriu în poziţie culcat, şi încă cu o pernă sub cap, ca şi când ar dormi, nu din credinţa că doarme şi visează, ci ca să aibă un alt fel de odihnă. Acum înţelegeţi ?

Banuiesc ca nu va referiti la mine. Nu aveti de unde sti daca eu am facut confuzie intre o figura de stil si realitate. Am dreptate?

Incercati sa veniti cu invataturi ale Domnului Iisus si ale Sfintilor Apostoli. Sunt credibile pentru toti crestinii.


In Sfanta Scriptura, moartea este asemuita unui somn in care nu exista nici stiinta, nici lucrare, nici constienta si nici macar vise. Ce ziceti, am inteles bine?