Dumnezeu personal
 

Rog pe fiecare sa descrie ce crede el despre Dumnezeu si ce-i care au votat sa explice optiunea aleasa..

Am vrut sa fac si un vot, dar l-am postat din greseala fara...

Intrebarea votului ar fi fost : Credeti ca Dumnezeu e : Personal , Impersonal . Altceva (exemplificati).

Cuvantul "Personal" are ca radacina expresia latina "persona" care inseamna "masca".

"Persona" mai inseamna si actor, prin extensie un rol social circumstantial.

Deci asocierea cu Dumnezeu, al acestui cuvant este din aceasta perspectiva incompatibila.

O persoana este ceva circumstantial...se naste, i se atribuie un nume, acumuleaza un set de idei, actioneaza si finalmente moare. Dupa moarte acea 'persoana' nu mai poate fi identificata.

Sumumul acestor atribute circumstantiale poarta numele de persoana, este ca o masca prin care putem distinge o 'persoana' de alta 'persoana'.

-------------------

Persoana in sens crestin este sentimentul de apropiere si caldura sufleteasca, de intimitate si bucurie, grefat pe capacitatea de discriminare mentala a caracteristicilor specifice ale unei anumite fiinte.

In acest sens Dumnezeu este personal, pentru ca poate fi recunoscut prin gustul virtutilor si curatenia mintii. Cand ne apropiem de Dumnezeu inima se aprinde si arde cu putere, fara a vedea chipuri si forme.

Dumnezeul creştinilor este un dumnezeu personal. Este dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacov. Este acela care a grăit omului de la spirit la spirit şi i-a spus: "Ascultă, Israele...". Noi nu credem într-un dumnezeu care s-a limitat la actul creaţiei, după care şi-a abandonat creaţia pentru ca să o viziteze din nou la sfârşit, ca să recupereze ce s-ar mai putea recupera. Noi credem într-un dumnezeu care până şi mişcarea firelor de păr din capul nostru o guvernează. Dumnezeul creştinilor nu e dumnezeul filozofilor. Nu este Brahman. Este un dumnezeu viu. Când eu ascult de El şi fac un lucru bun, El se bucură, când păcătuiesc El se întristează. Mă aude şi mă vede mereu, chiar şi gândurile mele cele mai ascunse El le cunoaşte. Eu Îi vorbesc Lui prin rugăciune, El îmi vorbeşte mie prin credinţă.

Mai Mihnea, esti baiet istet, tocmai tu te-ai prins in jocul asta?

Dar ia raspunde la o intrebare mai dificila decat a cita din manualul te teologie, care crezi ca a fost intentia lui "tara" cand a deschis topicul asta?

In definitiv suntem pe un forum crestin, pentru crestini Dumnezeu este personal, cine este ateu sau de alta credinta gen budhist, newagist, si au un dumnezeu impersonal se stie, si s-a vazut deja si pe topicul asta, atunci rostul care este?

Eu nu reusesc sa-mi dau seama iar "tara" nu cred ca o sa ne spuna.

Ce zici "tara", ne spui care e ideea cu topicul?
Sa desparti graul crestin de neghina newagista?

Nu e chiar aşa. Sunt foarte mulţi oameni care nu sunt nici newage-işti, nici budişti. Sunt creştini. Din aceia care merg la biserică şi nu ratează nicio expoziţie de sfinte moaşte. Şi totuşi, nu au reprezentarea de Dumnezeu personal. Ştiu bine asta, fiindcă şi eu am fost astfel. Realizarea caracterului personal al lui Dumnezeu este esenţială, este etapă obligatorie o oricărui parcurs spre El.
Despre aceste lucruri am scris mai pe larg în blogul meu, aici: http://regnabit.wordpress.com/2010/0...ea-convertire/

E o falsa problema.

Cel mai simplu Dumnezeu este cel personal, chiar si cei ne-crestini sunt personali, chiar si cei care nu sunt umani, tot personali sunt, chiar si crestinii nepracticanti tot intr-un Dumnezeu personal cred cand simt efectiv nevoia sa le rezolve o problema (desi in restul timpului s-ar putea sa-l comute pe modul impersonal cum ati observat pe blog), chestia asta tine de legile empatiei.

De asta pana si Budhistii si cei care au un Dumnezeu practic impersonal, cvasi-exclusiv dedicat celor care iubesc esentele filosofice tari, tot au facut ceva pentru a oferi un personaj uman ca obiect de inchinare, de asta budhistii desi n-au un dumnezeu personal si se presupune ca cei care au atins Nirvana au depasit sfera personalului, tot li s-au ridicat umane statui si sunt prezentati ca avand legatura cu lumea asta - desi e un statut incompatibil cu realizarile spirituale care le sunt atribuite.

Așa e. Îmi amintesc că parohul reproșa la aproape fiecare sfârșit de Liturghie din duminici faptul că observă atât de mulți oameni cu „un Dumnezeu al lor, personal. Îmi spun: păi ce părinte, eu cred în Dumnezeu. Ce nevoie mai am să merg la biserică?”. Era împotriva „personalizării” exagerate a lui Dumnezeu pentru că fiecare și-L „închipuie” după cum îl arde conștiința mai puțin.

Ai putea sa zici mai bine ca "si-l personalizeaza" :24:

teistii cred in zei personali
majoritatea celorlalti (panteistii, deistii, etc) cred in zei impersonali
ateii nu cred in zei (weak atheism) sau cred ca nu exista zei (strong atheism)

probabil credea ca unii vor avea o revelatie cu threadu asta si isi vor da seama ca sunt deisti/panteisti, etc