FELICITARI
 

Dureros de adevarat articolul!poate daca l-ar citi cine trebuie s-ar schimba ceva!

care articol? Doamne ajuta!

Din pacate autorul are dreptate. Imi amintesc ca un prieten de-al meu, fost seminarist la Seminarul Teologic Buzau, il cita pe un preot profesor : "TIPIC, TIPIC SI LA INIMA NIMIC". Mare dreptate avea parintele! Doamne ajuta!

Si eu cred ca articolul e scris cu responsabilitate. Redau un citat:

Imi pare ca accentul in aceste facultati e pus mai mult pe “a sti” si nu pe “a fi”. “A fi”, in intelesul de unit cu Dumnezeu. Adeseori se vorbeste intr-un chip exterior despre Liturghie, Sfintii Parinti, Scriptura, etc. Predomina o raportare exclusiv rationala.

Daca inainte vreme, pe vremea parintilor pustiei, a fi teolog presupunea o viata traita in curatenie, iar a "cunoaste" insemna a "vedea" in Duhul, astazi pare ca se cere de la noii teologi a stii si a rationa. Nu mai pare necesar pentru a fi teolog a trai si a "vedea". Asta nu inseamna ca nu mai sunt si teologi care traiesc si "vad", ci doar ca acestia din urma acum sunt exceptia si nu regula. De-a Domnul sa avem cat mai multi din cei ce si traiesc si "vad".
Har, smerenie si jertfa de sine.

As indrazni sa spun ca una din cauzele pentru care invatamantul teologic ortodox "respira greu" se datoreaza tocmai faptului ca inca se afla conectat la "tubul de oxigen" al romano-catolicismului scolastic.

Nu sunt de parere ca preotul trebuie sa fie un ignorant fata de cultura lumii sau cea teologica, din contra trebuie sa fie foarte bine pregatit in acest sens. Dar nici sa accentueze excesiv aceasta latura, in detrimentul "culturii duhului".

Dupa mine, nu atat de patrologi, istorici, filologi, liturgisti, exegeti, are nevoie lumea de astazi, cat de adevarati slujitori ai lui Dumnezeu si ai oamenilor, pilde de jertfelnicie, rugaciune si iubire.

Asa este, cum sa nu! Romano-catolicismul si influenta sa este de vina ca tinerii aspiranti la preotie nu se roaga, sau ca trebuie obligati sa mearga duminica la biserica, sau ca traiesc cu iubitele, sau cate si mai cate.

De fapt studiul si rugaciunea trebuie, si chiar merg, foarte bine mana in mana. A sti si a fi merg bine impreuna. Cei mai "feroci" scolastici erau nelipsiti de la biserica. Nu numai duminica, dar in timpul saptamanii, breviarul, etc. Chestia cu scolasticismul care nu te lasa sa te rogi e o scuza ieftina pentru insuficienta unor indivizi, mai multi sau mai putini, si a unui sistem de invatamant care, si nu numai in teologie, dar si in celelalte domenii, nu pune accent pe trairea personala a vocatiei.

Noesisaa, am precizat faptul ca enumar una din cauze. Desigur, pot fi amintite multe altele.

Legat de ideea "captivitatatii babilonice" a teologiei ortodoxe, a faptului ca a fost nevoita sa se "adape de la izvoare straine" (romano-catolice, protestante), aceasta nu-mi apartine. Teologi precum parintele Dumitru Staniloae, Vladimir Lossky sau George Florovsky au subliniat, in repetate randuri, acest fapt in multe din scrierile lor.

„Teolog este cel ce se roagă și cel ce se roagă este teolog” (Evagrie Ponticul).

Prin urmare facultatea de teologie trebuie să fie o școală a rugăciunii în primul rând.

Nu știu, însă, dacă măcar mânăstirile noastre mai sunt adevărate școli de rugăciune. Sper că măcar unele sunt.

Aceştia au, ca trăsătură comună, faptul că sunt...morţi. După Stăniloae nu am mai auzit de un teolog român de anvergură internaţională, în afară, poate, de Ioan Ică jr. Ar fi încă bine dacă învăţământul teologic ortodox nu ar merge pe "trăire", dar ar merge pe studiu. Din păcate, absenţa teologilor de şcoală nouă care să aibă anvergură arată că stăm rău cu rugăciunea, în schimb stăm rău şi cu cartea.