Saracia
 

Am gasit un exemplu extraordinar al luptei cu saracia: o familie americana cu sase copii.
Desi atinsi de o saracie crancena, nu numai ca supravietuiesc (au stat luni intregi fara nici un venit), dar si-au organizat existenta astfel incat sa suplineasca neajunsurile, pe cat posibil.
Au o atitudine pozitiva, pragmatica si cauta solutii pe termen lung pt fiecare problema.
De ex., nu numai ca isi pregatesc mancarea in casa, cumparand numai strictul necesar pe care nu-l pot produce (zahar, pasta dinti etc), dar pana si faina o produc ei (cumpara cereale).
Au gradina proprie (f f mica) si fac troc cu vecinii (de ex. Dau salata pt ouale pe care nu-si permit sa le cumpere).

Hainele copiilor sunt facute de mama.. Si in general mama gaseste solutii la foarte multe probleme cotidiene.
Pe mine m-a impresionat mult povestea acestei femei:
http://theprudenthomemaker.com/Livin...odStorage.aspx

(site in engleza)

vă referiţi la sărăcia spirituală, nu-i aşa?

Frumos exemplu. Mi se pare mai nimerit termenul de simplitate decat cel de saracie. Sau poate e vorba de amandoua: simplitate in saracie. Sunt, in schimb, bogati sufleteste si acest lucru e cel mai important.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Indiferent cat de mult se va organiza omul, tot Dumnezeu este cel care daruieste.

Cand vine vorba de lipsa hranei, imi aduc aminte de episodul cu femeia vaduva din Sarepta Sidonului - desi mai avea putina faina, este gata sa-l hraneasca pe Ilie. Nu se gandeste ca hranindu-l pe acesta isi grabeste moartea din cauza lipsei alimentelor. Si ce se intampla? Faina nu se imputineaza. Daca am face toti ceea ce a facut femeia vaduva, nu numai ca nu s-ar mai muri de foame, dar nici hrana nu s-ar imputina.

Nu este numai felul in care ea se descurca in saracie.

Ceea ce m-a impresionat enorm si m-a determinat sa deschid acest thread: cand ei au incetat sa mai castige bani (prin 2007, cand a cazut piata imobiliara, iar sotul ei fiind agent imobiliar a ramas fara venit de la o luna la alta) ea avea 4 copii.
De atunci, desi situatia lor nu s-a indreptat, ea a mai nascut doi copii!

A avut incredere ca Dumnezeu o va ajuta cumva sa-i creasca.

Eu nu pot sa-mi imaginez in ce fel ii creste, ca nu le poate cumpara nici pampers, evident.
Dar foloseste scutece textile (si are linkuri catre situri care te instruiesc cum se confectioneaza si folosesc scutecele textile).
Coase hainele copiilor din haine mai vechi sau diferite materiale etc.

Stiu ca in general oamenii se feresc sa conceapa copii daca sunt saraci, dar uite ca se poate sa-i cresti si in astfel de conditii. Mie mi se pare o familie uimitoare si un exemplu din multe puncte de vedere.

Cinste ei !!!! - este putin spus...

Bunul Dumnezeu sa-i ocroteasca pe toti ! Oamenii astia traiesc in dragoste cu adevarat! Uimitor!

Postarea acesta mi-a amintit de o întâmplare destul de recentă (la începutul lui iulie). Eram foarte ocupată, primisem mult de lucru de la biserică unde era ultima săptămână înainte de sfinţire. Aproape că nu aveam timp să mănânc (nu-i vorbă că nici de mâncare nu se prea găsea prin casă-mai erau câteva zile până la pensie).
O prietenă m-a rugat foarte insistent să-i fac o dulamă unui călugăr. Nu am putut să o refuz. M-am gândit că nu voi dormi o noapte şi o voi face.
Dar cum socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă iată că vine bietul călugăr şi mă roagă să-i fac pe lângă dulamă şi o reverendă şi să-i repar o dulamă şi o reverendă. Nu ştiu de ce dar am acceptat. Mi-a lăsat la plecare o sacoşă cu un litru de ulei, unul de orez, un pachet de cafea, o pungă cu zahăr. una de grău pentru colivă şi o icoană cu Maica Domnului Prodomiţa. Când am realizat cât mi-am luat de lucru am fost tare supărată pe mine, pe călugăr şi mai ales pe acea prietenă.
Nu numai că hainele parcă s-au lucrat singure dar alimentele aduse parcă sporeau şi m-au ţinut mult, mult de tot. Uleiul mai ales puneam şi în două candele şi la mâncare şi nu se mai termina.
Călugărul nu ştie despre această întâmplare şi nici prietena, căci este o constatare pe care am făcut-o mult mai târziu.

Cunosc o familie cu 8 copii si un singur salariu( de fapt tatal lucreaza pe unde sunt anumite lucrari). Toti copiii sunt la scoala, cel mai mic in clasa I cel mai mare in clasa a XII-a. Cheltuielile sunt mari dar nu am auzit sa se planga vreodata, ba chiar m-au impresionat cu optimismul lor si bucuria de a trai. Prin ochii lor vezi cu totul altfel viata.:25:

[quote=gabriela8;401461]Cunosc o familie cu 8 copii si un singur salariu( de fapt tatal lucreaza pe unde sunt anumite lucrari). Toti copiii sunt la scoala, cel mai mic in clasa I cel mai mare in clasa a XII-a. Cheltuielile sunt mari dar nu am auzit sa se planga vreodata, ba chiar m-au impresionat cu optimismul lor si bucuria de a trai. Prin ochii lor vezi cu totul altfel viata.:25:[/QUOTE

Si nu cumva sunt adventisti?

cutremurator - ciocolata obtinuta prin sclavia copiilor
 

Nu stiu daca acesta este threadul cel mai potrivit pt aceasta postare informativa, dar tocmai am citit pe Razbointrucuvant despre munca copiilor care culeg boabe de cacaco si cred ca si altii trebuie sa stie costul uman al placerii de manca ciocolata:

Sub formă de tabletă, baton, praline sau îngheţată, ciocolata este preferata majorităţii dintre noi, atunci cand avem poftă de ceva dulce. În spatele acestei delicatese se ascunde însă o lume pe care puţini dintre noi o stiu: exploatarea minorilor, sclavie şi abuzuri greu de imaginat. Totul, pentru ca cel mai dorit desert din lume să ajungă pe mesele fiecăruia dintre noi.

Deşi pare de greu de crezut, ciocolata de care ne bucurăm aproape zilnic este obţinută prin munca asiduă a mii de copii minori folosiţi pe post de sclavi şi forţaţi să muncească pe plantaţiile de cacao.

Aproximativ 100.000 de mii de copii muncesc în fiecare an pe plantaţiile de cacao din întreaga lume, în condiţii greu de imaginat. Aceştia, cu vâsta de până în 13 ani, lucrează pe câmp de dimineaţa până seara. Cei mai mulţi dintre ei sunt racolaţi de pe stradă cu promisiunea unei vieţi mai bune, dar existi şi copii vânduţi de familiile lor, pentru a fi exploataţi în numele ciocolatei.

Până în anul 2008, peste două milioane de copii africani au fost explotaţi pe câmpurile de cacao din Ghana şi Coasta de Fildeş.

Aproximativ 75% din producţia mondială de cacao provine din Africa de Vest, în special de pe Coasta de Fildes şi Mali. De aici, ea este exportată către ţări din întreaga lume


Deşi tehnologia a avansat enorm în ultimii 20 de ani, recoltarea seminţelor de cacao nu se poate face mecanizat.
Astfel, cea mai importantă etapă din obţinerea ciocolatei este realizată de copii minori, angajaţi ca scalvi pentru recoltarea boabelor de cacao. Copiii sunt racolaţi de angajatori şi sunt puşi să muncească pentru suma de 1,5 dolari pe zi. De cele mai multe ori, ei ajung să muncească fără bani, doar pentru a primi o bucată de pâine şi o cană cu apă. Programul lor de muncă este de 12 ore, într-o căldură greu de suportat. Copii sunt trataţi ca nişte animale, pentru a strange o cantitate cât mai mare de boabe de cacao.

Cei care încearcă să evadeze sunt băuţi cu biciul şi apoi trimişi înapoi la cules.
Din totalul fabricilor producătoare de ciocolată, aproximativ 97% folosesc drept materie primă cacao din Africa de Vest. Mai exact, cacao recoltată prin explotarea copiilor şi sclavie.

Cel mai mare consumator de ciocolată este SUA, ce importă anual 730 de mii de tone de cacao, din care obţine în final peste şase miliarde de euro.
Profitul companiilor internaţionale, în cazul acestei afaceri, este enorm: kilogramul de boabe de cacao este cumpărat de la producător cu un euro, dar produsul final poate fi vândut şi cu peste 25 de euro per kilogram.

Militanţii pentru drepturile omului au blamat de nenumărate ori companiile producătoare de ciocolată, pentru dramele din Africa. Răspunsul dat de autorităţi pentru rezolvarea acestei probleme a fost cel puţin comic: au dat o lege prin care producătorii de ciocolată sunt obligaţi să îşi inscripţioneze produsele cu inscripţia “slave free” sau “no child labor”.

Majoritatea companiilor au refuzat sa aplice această lege, propunând în schimb un protocol voluntar. Practic, ele au promis că vor face investigaţii proprii si că vor eradica practicile abuzive din Africa până în anul 2005. În anul 2005, marile companii producătoare de ciocolată au cerut amânarea termenului până în 2008, iar în 2008 au incercat amânarea până în 2010.

În prezent, nivelul sclaviei din Africa este mai mare decât acum 10 ani, cand a început această încercare de stoapare a exploatării copiilor.
Motivul este cererea tot mai mare a populaţiei pentru ciocolată. În zilele noastre, sclavia pentru obţinerea ciocolatei naşte un paradox, alimentat şi de campaniile de publicitate demarate de-a lungul timpului: în timp ce ciocolata este privită ca un aliment asociat fericirii şi plăcerii, obţinerea ei se face cu preţul nefericirii a mii de copii. Un alt paradox este faptul că aceşti copii nu stiu nici măcar ce gust are alimentul pentru care sunt abuzaţi şi exploataţi.