stressul
 

Stressul este un simptom al lipsei rugaciunii si al ascultarii.
azi am auzit aceasta afirmatie si pot spune ca am experimentat-o de nenumarate ori.

ce parere aveti?

Hmm... posibil. Insa nu cred ca e neaparat asa. Aia care nu au stress,sunt bogati,au tot ce vor,si nicio boaba de credinta? Si invers: credinciosii care sunt sarmani,vai de ei,cu probleme pe cap etc. si sufera de stress...
Adevarul e undeva la mijloc. Eu sunt de parere ca rugaciunea si ascultarea te ajuta sa-l depasesti,insa nu inseamna ca-i va elimina prezenta.

am cunoscut si oameni f bogati care sunt afectati de stress, mai mult sau mai putin justificat.
nu cred ca problema se pune asa.
afirmatia pe care am prezentat-o apartine unui duhovnic foarte instruit.

sunt de acord.stresul aduce o tulburare, o framantare interioara(voita sau nevoita).Alunga pacea sufletului. Or rugaciunea este cea care aduce pace sufletului.Deci stresul se justifica prin lipsa rugaciunii.Mai intervine si aspectul putinei credinte:cand te pui pe tine la inaintare, tu fiind cel care rezolva problemele iar acestea te complesesc.Daca s-ar inversa ierarhia s-ar obtine mai multa pace(Doamne, tu sa ma ajuti.hai sa facem impreuna treaba asta).Zic putina credinta, ptr ca daca ar fi mai multa, am putea zice:Pot totul in Hristos, care ma intareste.

am inteles ce vreti sa spuneti. Ideea e ca rugaciunea te ajuta sa depasesti acele clipe grele,este adevarat. Insa nu cred ca prin rugaciune poti face ca stresul sa nu mai apara...

..
 

Rugaciunea, in adevaratul sens al cuvantului, deci atunci cand atinge si treapta finala de suspendare a activitatii mintii, ci doar contemplare (in interior ) a Harului lui Dumenzeu, deci experimentarea prezentei lui Dumenzeu, aduce cu sine sustragerea de la gandurile parazite, nefolositoare , si deci care aduc tulburare . Atunci omul are pace, si tot ce savarseste , o face prin si cu Dummnezeu, deci numai in prezenta lui.
Ceea ce il streseaza -psihic pe om - sunt de fapt, gandurile inutile, nefolositoare, sau imprastierea mintii.
Si ascultarea, daca este urmata interior cu fidelitate, fata de Harulu lui Dumnezeu , deci si fata de spiritul lui Dumnezeu dinlauntrul inimii, atunci omul nu poate savarsii decat lucrui ce aduc pace si l umplu de bucurie, caci savarseste in acord cu ordinea si iubire lui Dumnezeu.
Unul care face rugaciune si ascultare (interioara, adevarata) este liber si tot ce face o face de bunavoie, cu buna dispozitie . Chiar daca face sarcini grele, pentru el nu sunt o povara, caci le face din dragoste fata de Dumnezeu, si fata de semeni.