Marturisirea credintei - o dovada a dragostei pentru Hristos
 

Doamne ajută!
"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el îaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, d acela şi Eu Mă voi lepăda înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri." (Matei10, 32-33).
"Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire." (Romani10, 9-10)
Potrivit acestor texte scripturistice, una dintre cele mai importante datorii morale ale creştinului - datorie ce vizează atât relaţia noastră cu Dumnezeu, cât şi relaţia cu semenii noştri - este mărturisirea lui Hristos în faţa oamenilor, promovarea în lume a adevărului evanghelic revelat că Iisus din Nazaret, Întemeietorul religiei creştine, este Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat, venit în lume pentru ca pe oameni să-i înalţe mai presus de lume, în Împărăţia Tatălui ceresc. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca Omul să se facă fiu al lui Dumnezeu" - ne învaţă un celebru dicton patristic, iar părintele profesor Dumitru Stăniloae afirma, într-una dintre scrierile sale, faptul că, datorită Întrupării Cuvântului divin, "în Sfânta Treime bate o inimă omenească".
Acest adevăr fundamental de credinţă, această comoară spirituală ce ne-a fost încredinţată, nu ne aparţine doar nouă, ci întregii omeniri, tuturor celor pentru care Fiul lui Dumnezeu a binevoit a Se sacrifica pe Crucea de pe Golgota. Hristos a înviat! Aceasta este "vestea cea bună" (evanghelia), pe care ni s-a poruncit s-o mărturisim în lume, prin exemplul nostru personal, dar şi prin cuvintele noastre căci, potrivit cuvântului lui Hristos, "din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit".
Mărturisindu-L pe Hristos în faţa oamenilor, ne arătăm nu doar dragostea şi devotamentul consecvent faţă de El, ci şi iubirea sinceră pentru semeni, manifestată prin dorinţa curată de a le împărtăşi darul ceresc şi nemeritat ce ni s-aoferit: capacitatea de a crede că Adevărul absolut există şi este o Persoană (Iisus Hristos), Izvorul iubirii şi al Luminii eterne.
Curajul şi bucuria de a-L mărturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos într-o lume în mare parte indiferentă faţă de El este una dintre cele mai importante virtuţi creştine, uşor de practicat, căci aduce satisfacţii spirituale neaşteptate.

Hristos nu ne-a cerut doar să promovăm mesajul iubirii faţă de oameni şi celelalte idei, pe care le-am primit prin Revelaţie, ci ne îndeamnă să-L mărturisim pe El Însuşi pentru că, aşa cum arăta Sfântul Serafim din Sarov, doar faptele bune săvârşite de dragul lui Hristos au drept consecinţă primirea harului divin. Creştinii deplin maturizaţi în viaţa spirituală evită păcatul şi practică virtuţile nu de frica iadului, nici din dorinţa dobândirii fericirii veşnice, ci doar din dragoste pentru Dumnezeu, căci El Însuşi este Raiul şi Izvorul veşnicei existenţe fericite. De aceea, aşa cum atât de frumos spunea părintele Savatie Baştovoi, atunci când le vorbim oamenilor despre creştinism, trebuie să le mărturisim în primul rând despre Persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Credinţa noastră nu este doar adeziunea la o anumită concepţie de viaţă, ci în primul rând ataşamentul puternic faţă de o Persoană (mai exact, faţă de o Treime de Persoane divine), pentru dragostea Căreia credem şi practicăm tot ceea ce Biserica învaţă şi propovăduieşte.

Dumneavoastră ce ştiţi şi ce credeţi despre această virtute a mărturisirii lui Dumnezeu în faţa oamenilor?


Laura Stifter

O predică excepţională a părintelui Nicolae Steinhardt despre importanţa mărturisirii credinţei:

https://nicolaesteinhardt.wordpress....ea-de-hristos/
Această predică deosebit de curajoasă a fost rostită în Duminica Tuturor Sfinţilor din anul 1987, în biserica mănăstirii Rohia. Aşadar, în vremea regimului comunist, părintele Steinhardt a avut curajul de a afirma în mod public, între altele, faptul că aderarea la partidul aflat atunci la putere constituia un act de trădare a lui Hristos.

Adevarat Laura, trebuie sa marturisim adevarul, in primul rand pentru ca vrem ca toti oamenii sa se mantuiasca, le vrem binele. De aceea a venit si S-a jertfit Iisus, ca oamenii sa aiba acces la mantuire.
Trebuie sa marturisim tot adevarul, ca Biserica Ortodoxa e Biserica lui Iisus, Biserica lasata de El pentru mantuire, singura cale spre mantuire. Si sa avem curajul sa marturisim adevarul, sa nu ne rusinam, ca nu se poate mantui cineva in afara Bisericii. Pentru ca Iisus a spus si sa ii urmam Lui, pentru ca doar credinta este o idee protestanta, iar Luther a fost deranjat de Epistola in care spunea ca si diavolii cred. Trebuie sa venim in Biserica Sa si asta trebuie sa marturisim, adevarul propovaduit dintotdeauna de Biserica si de sfinti.
Sfintii Apostoli propovaduiau adevarul, pe Iisus, dar nu avea importanta daca cel ce auzea doar credea. Ce se intampla apoi? Il boteza, ca sa vina in Biserica. Nu are importanta pentru un hindus daca ii spunem adevarul si el crede, daca nu e urmat si de botezul in Biserica si astfel sa Il urmeze pe Mantuitor.
Sa nu ne temem asadar sa marturisim adevarul, dar si mai important e sa il cunoastem, ca sa stim ce sa marturisim.

Dragă Laura eu te înţeleg că tu, fiind mai prospătură, ai nişte sentimente mai euforice, eşti un pic cam prea entuziasmată, însă problema care se pune este în primul rând aceea de a avea credinţă, credinţă adevărată, şi abia după aceea de a o mărturisi. Pentru că este evident pentru oricine are ochi să vadă şi minte să înţeleagă că sunt mulţi aşa-zişi mărturisitori ai lui Hristos care de fapt nu au credinţă adevărată în Hristos, ci au o credinţă falsă, făţarnică, "învăţată şi jucată" pentru că aşa le place oamenilor sau unora dintre ei, şi au orice fel de contrafacere şi falsificare a credinţei celei adevărate, dar numai efortul personal de a dobândi de la Duhul Sfânt o credinţă adevărată nu îl au aşa cum nu au nici credinţa. Iar acest lucru se poate vedea, aşa cum am spus, la foarte mulţi preoţi, pastori, papagali şi băgători în seamă, care, unii pentru bani chiar sau măcar pentru subzistenţa dacă nu pentru averea lor iar unii chiar pentru patimile lor (vezi cazurile preoţilor catolici pedofili şi profitori sexual de minori şi de băieţei nevinovaţi), falsifică şi contrafac nu doar credinţa dar şi mărturisirea credinţei pentru simplul fapt, pe care mulţi nu pot sau nu vor să îl înţeleagă, că ei au foarte multe de câştigat din această cumplită şi mizerabilă prefăcătorie. Sper ca să nu cumva să cazi şi tu în această capcană cumplită a satanei.

e delicată problema asta......eu am ajuns să tac fiindcă experiența mi-a arătat că sunt atât de praf încât dacă vorbesc risc să par rușinat de cele ce spun, să mă bâlbâi și să mai spun și tâmpenii din cauza emoției...nu e așa simplu să îl mărturisești cum spui tu în mesaj :)...ca să mărturisești Adevărul trebuie să ai Adevărul în tine...„atâta Adevăr e în vorbele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia și dragostea”....desigur poate interveni și situația în care ești obligat să spui care e Calea sau în care simți în tine însuți că nu ai voie sub nici o formă să taci...atunci sper că voi avea curajul să spun „Doamne ajută” și să mă arunc în prăpastie...deși în prăpastie sunt chemat să mă arunc în fiecare zi...deci poate soluția ar fi să fiu deja în prăpastie când se ivește momentul....dar dacă totuși nu sunt(Doamne ferește!) nădăjduiesc că voi alege să mă arunc.

Hristos în mijlocul nostru!

nu vreau sa cred ca 'doar' cand vine vorba de Dumnezeu.

Foarte adevarat

Catalin2, mulţumesc mult pentru răspuns.
"Sa nu ne temem asadar sa marturisim adevarul, dar si mai important e sa il cunoastem, ca sa stim ce sa marturisim."
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Merită citit!
 

Un interviu impresionant... cu un propovăduitor al credinţei care s-a convertit la Ortodoxie, după ce a căutat adevărul în aproape toate religiile lumii. Astăzi, vrea să-L mărturisească pe Hristos.

http://www.ziarullumina.ro/articole;...-luptele!.html