Frumusetea exterioara sau cea interioara conteaza pt voi cand va indragosti? Cat de mult conteaza fiecare si cum ati putea defini acesti termeni, mai exact spus dupa ce "criterii" ne indragostim" (mi-am permis sa utilizez ghilimelele pentru a evidentia faptul ca nu ne indragostim in mod voluntar, tine in mare parte de circumstante, insa fiecare are un reper de valori la care se raporteaza si o imagine cat de cat conturata a partenerului pe care il asteapta).

la mine nu a fost o explozie necontrolata de sentimente la prima vedere.totul a inceput cu o prietenie care a durat o jumatate de an si care ne-a apropiat incet, dar sigur.cred ca sentimentele au aparut intre timp. nu a existat un criteriu anume, dar mi-a placut ca era dezghetat la minte,ca se purta frumos cu mine,ca era atent.si nu este frumusetea intruchipata.:)

dayana a delimitat foarte net cele 2 categorii de frumos , cel putin ca ipoteza de lucru.Intr-adevar , omul e o constructie duala , trup si suflet.Dupa parerea mea ,cred insa ca , cu cat esti mai induhovnicit , cu atat mai putin vei cauta infatisarea celuilalt.Modul cum o persoana arata e opera lui Dumnezeu , Care l-a adus la existenta. La existenta cu acea infatisare.Si daca nimeni nu poate adauga un cot la statura sa , dupa chiar cuvintele Mantuitorului , ne-am mai preocupa sa "lucram" asupra infatisarii ? Asupra sufletului , da , acolo se poate si trebuie lucrat.Pana unde ? Pana la asemanarea graduala cu Dumnezeu - niciodata de atins ." Pana ce va lua Hristos chip in noi". Deci sufletul va ajunge , prin virtutile lucrate , sa poarte acest Chip.E limita de sus a frumusetii interioare.
In alta ordine de idei , harul din sufletul unei persoane se comunica parca - tainic , inefabil si necuantificabil - exteriorului. Astfel ca vei percepe in persoana virtuoasa o ...frumusete.Care te va atrage. Nu neaparat prin liniile fizice, ci prin acel ceva pe care nu-l poti surprinde exact , dar care e acolo. Si e receptat de antenele tale.
Pe de alta parte , fiecare percepe o categorie estetica , inclusiv frumosul , in modul sau propriu.Asa ca ceea ce unul vede ca frumos , pt altul nu reprezinta nimic.
In ultimul rand , nu trebuie uitat nici de "mormintele varuite" : pe dinafara intr-un fel , pe dinauntru...

asa este, de cele mai multe ori caracterul/ moralitatea/ frumusetea interioara ale unei persoane se reflecta si asupra infatisarii sale si nu tine de schimbarea trasaturilor fizionomice, dar de o anumita stralucire pe care o persoana "induhovnicita" o capata cu timpul, in timp ce, in mod gradual, se apropie de asemanarea cu Dumnezeu.si totusi, asta nu inseamna ca daca o persoana nu are o anumita transparenta a chipului -sau stralucire- putem trage concluzii -poate chiar eronate- cu privire la spiritualitatea acesteia.
de asemenea, uneori o privire blanda sau un suras timid sau alte detalii de acest ne fac ca o persoana sa ni se para frumoasa, fara ca aceasta sa se incadreze in standardele frumusetii impuse de societate (si, la urma urmei, ideea de "standarde impuse de societate" este doar un pretext prin care multi isi expliciteaza lipsa de modestie si superficialitatea de care dau dovada).