Insingurarea
 

In ce conditii e buna insingurarea?

Cand in duh esti cu toata lumea.

Cand ai agonosit o buna lucrare a inimii si ai curatat mintea intr-o mare masura.

Celor incepatori si neincercati prin felurite ispite nu se recomanda insingurarea.

Chipul ideal al monahului si al crestinului este cel al insinguratului, nu al omului singur. Al omului strain pe cat se poate de gandurile pacatoase si patimi (lepadarea de lume), dar in comuniune cu Dumnezeu si cu toti oamenii. In cazul pustnicilor, insingurarea spatiala este de obicei precedata de aceasta insingurare launtrica. Dar ambele forme ale insingurarii se sustin reciproc.

IPS Bartolomeu Anania, intr-unul din interviurile sale, deosebea intre singuratate si insingurare. Pe cea de-a doua o privea ca pe un mijoc de "igiena sufleteasca", fiind necesara pentru a putea pune ordine in ganduri etc.

Insingurarea e o cale spre isihie. Isihia e o cale spre despatimire. Despatimirea e o cale spre mantuire. Astfel insingurarea trebuie sa se termine in comuniune, altfel nu-si atinge scopul.
Har, smerenie si jertfa de sine.