Momentele de pustiire
 

Ce faceți atunci când simțiți începutul ăla de disperare și nu puteți să vă rugați, nu puteți să vă ocupați cu activități ce presupun efort intelectual ? (citit, studiat etc.)...mă refer la momentele alea când te ții cu dinții să nu cazi. Eu de regulă am o activitate foarte haotică în acele clipe care se rezumă propriu-zis la a aștepta să treacă criza. Înainte mai încercam să caut compania unuia sau a altuia în astfel de momente, dar am observat că iese nasol așa încât acum strategia se rezumă doar la așteptare. Vroiam să văd dacă aflu pe aci vre-un obicei mai ziditor. Amintesc că de rugăciune sau lectura celor sfinte nu se pune problema în momentele respective.

Am constatat ca astfel de momente sunt prilejuite mai ales de starile de oboseala accentuata. De obicei, dupa context, ma plimb prin parc (cadru natural), caut linistea unei biserici, sau, pur si simplu, dorm.

eu am observat ca momente mai aiurea ,in sensul ca parca te simti cumva indispus nu de pustiire asa cum scrii tu, mai am doar cand nu-mi fac cu regularitate canonul de rugaciune in rest munca multa si nu prea ai timp de momente urate. si priveste in jur cat de fericite sunt pasarile, sau animalele in general, priveste natura sa vezi maretia Lui Dumnezeu peste tot si... multumeste Lui Dumnezeu pentru toate. teoretic daca te spovedesti corect nu ar trebui sa apara astfel de momente Doamne ajuta!

Rabdare. Aceasta este cheia: rabdarea.
Nu luati nici o decizie pentru suflet in aceste momente. Chiar daca imboldul va impinge spre a lua decizii radicale pentru sufletul dvs, sa nu o faceti. Ci doar sa stati cu rabdare sa depasiti momentul.
Faceti doar ceea ce va linisteste si va alina: un film, o plimbare, pictura, fotografie, arta.
Sa repetati de fiecare data cand va amintiti rugaciuni scurte: Doamne ajuta-ma, sau Doamne fii cu mine, Doamne miuieste-ma, Doamne iarta-ma. Acestea vor echivala cat canonul sau rugaciunile pe care le-ati fi citit. ma plimb, imi amintesc Doamne iarta-ma, lucrez imi amintesc, Doamne ajuta-ma.
nadejdea. Sa asteptati cu rabdare si nadejde in Domnul ca toate vor trece.
Mergeti in plimbari la biserica, si in afara slujbelor, va plimbati , intrati, stati un pic in interior, incercand sa linistiti cugetul iesiti , va plimbati, linistit.
Este important sa constientizati ca toata lumea cade, se ridica, continua.
bucurati-va ca traiti si aveti vreme sa va ridicati si sa continuati. priviti cu mintea, cu nadejde spre clipa cand va veti ridica si veti continua lupta.
insasi faptul ca traiti este un moment de bucurie. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Of si noi astia care sintem mai mult in masini cum sa ne reculegem?

Cred ca trebuie in primul rand sa constientizam starea de parasire ce o suferim. Aceasta stare poate fi data ca si invatatura, pentru a vedea diferenta intre a-L avea pe Domnul si a nu-L avea, a trai cu Domnul alaturi si a fi departe de El; ca si invatatura pentru a ne da seama de neputinta proprie si a tanjii dupa Domnul, si aflandu-L dinnou sa tinem mai cu putere de El sa nu mai plece, sa fim mai atenti la faptele noastre. Intr-un cuvant experienta a harului.
Ce trebuie facut? Daca nu putem face, macar o faramita, din cate a facut Sf Siluan de exemplu, si nu numai, in astfel de stari, adica sa-L rugam pe Domnul cu lacrimi sa nu ne lase, sa se intoarca, macar sa stam ingenunchiati inaintea Lui fara sa spunem nimic, si chiar si fara nici lacrimi sa avem (invatatura citita, insa nu as putea spune la care Sf Parinte). Sa stam acolo, inaintea Lui si sa-i spunem macar atat:'vezi-ma Doamne'.

Dorm.

Ştiu şi eu, cât de ziditor e ? Dar, când mă scol, sunt alt om, dom'le ! Deci, îmi închipui că e ziditor, că înainte eram ca dărâmat pe când mai apoi pot face ziduri.

Franciscanii (ăia cu ora et labora) îşi împart ziua pe trei căprării: 8 ore rugăciune, 8 ore lucru şi 8 ore somn. Eu cu rugăciunea nu prea le am, cu lucrul aşa şi aşa, de nevoie, dar când vine vorba de somn, sunt franciscan adevărat, aici mă pricep, simt că am terminat de mult noviciatul.

Foarte mult ajuta, in clipele de pustiire, rugaciunile celorlalti pentru noi, chiar daca nu suntem constienti de asta.
Dumnezeu ne mangaie sufletele, ne ajuta in necazuri si datorita mijlocirii celor ce ne poarta in inimile lor.

da, foarte bun topicul...... eu mereu incerc sa rezist acestor crize...... de cele mai multe ori ma urc in masina, plec de acasa, ma plimb...... dar mereu incerc sa fiu singur....... asa ma simt eu mai bine...... Doamne ajuta....

Dormit? Eu dorm si 2 sau 3 ore pe noapte,de cele mai multe ori extrem de putin. Dupa ce ca o viata am,si pe asta o dorm? Cand oi muri nu oi dormi destul??