Sa ne intrebam constiinta...
 

Doamne ajută!
Întrebarea repetată în diverse teste de personalitate "care sunt calităţile şi defectele tale?" îmi pare deosebit de interesantă din punct de vedere creştin căci, încercând să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne autoanalizăm, vom reuşi, prin harul lui Dumnezeu, să luptăm mai uşor contra tendinţelor negative din noi şi să progresăm în ceea ce ne apropie cât de cât de idealul desăvârşirii.
Recunoscându-ne calităţile, n-avem motive de mândrie, pentru că orice realizare este un dar, un rod al conlucrării noastre cu Dumnezeu (cf. In15, 5), iar recunoaşterea propriilor defecte nu va constitui pentru noi o ispită de a deznădăjdui, căci toate le vom putea întru Hristos, Cel Care ne întăreşte (cf. Filipeni4, 13).

Aşadar, vă propun - dacă nu vi se pare prea aiuristică ideea - să încercăm să schiţăm o listă cu... să spunem 5 calităţi şi tot atâtea defecte ce ne caracterizează personalitatea. Ce ziceţi?
Promit să mă gândesc şi eu şi să scriu lista cât mai repede posibil. :)

Numai bucurii!

Da,ideea nu e chiar rea. Parca am fi la testele psihologice :1: Despre calitati ce pot sa spun,ma feresc a mi le zice sau la a incerca sa mi le identific,mi-e ca nu cumva - involuntar - sa o dau in fariseism. Iar cu defectele... cel mai bine ni le vede altcineva! Asta o spun si sfintii parinti.

Foarte interesant acest topic. Foarte instructiv si foarte util.

...

Revin.

Nu prea înţeleg: ce este ziditor pentru voi ştiind că eu (generic spus "eu") sunt beţiv, afemeiat, hoţ sau, din contră virtuos, smerit, cu frică de Dumnezeu.

Nu e ziditor dar un pic de barfa n-a omorat pe nimeni .:1:

Ăsta-i joc de copii. Numai că, ar cam trebui să ne-ndreptăm atenția mai mult către rugăciunea lăuntrică, spre lupta cu patimile ce ne stăpânesc, și nu să facem castelașe din cuvinte cu lopețica minții noastre rătăcite, căci s-ar putea să vină valul să ne ia cu tot cu jucării. Ș-atunci nu vom mai putea striga după niciun ajutor, iar să înnotăm nu vom ști, vremea când puteam să învățăm fiind amarnic irosită cu liste și schițe amăgitoare. Moartea vine mâine să ne smulgă din iluzoria trăire, iar noi comparăm calitățile și defectele, balansând și contrabalansând, înșelându-ne în schimburi de plăsmuiri ziditoare. Am gâlgâit o dată, de două ori, și gat-am fost. Toate sunt cenușă. Și listă, și cuvinte, și analize, și idealuri, și zidiri...

Iartă-mă! Te rog nu te supăra pe mine. Nu vreau să te mâhnesc. Știu că ai intenții bune, dar la Dumnezeu, mergem cu fapta. Mergem cu trăirea. Așa cum spune și părintele Arsenie Papacioc că trebuie să avem o stare de prezență continuă, noi trebuie să fim tot timpul cu mintea la Dumnezeu. Să transformăm fiecare lucrul al nostru într-o rugăciune. Să nu irosim timpul. Să prețuim fiecare secundă, dăruindu-i-o lui Dumnezeu, prin fapte bineplăcute Lui. Să ne cercetăm inima, prin rugăciune, și să încercăm să tăiem din spinii patimilor ce-o schilodesc. Să încercăm să dăruim în fiecare clipă ceva... Dăruind vom dobândi.

Nu văd rostul acestei liste, cu atât mai mult cu cât trebuie să facem schimb între noi. Interesant o fi, dar în niciun caz util și instructiv.

Calitate. Un măr prea frumos, și pe dinăuntru găunos. Un cuvânt prea mare pentru mine. Prea periculos. Și atât de fad. Dar, într-adevăr, pare la îndemână și-mi place să mestec la el...că sunt prost. Mă joc de-a conștiința. Vorbesc de mine.

Pocăință. Smerenie. Nădejde. Ia te uită! Așa da cuvinte. Parcă m-ar pălmui, ș-apoi m-ar mângâia. Ceva îmi spune că-s mai pline de adevăr și mai vii decât toată viețuirea mea de până acum.

Iertați-mă! Maica Domnului să vă miluiască!

Cunoaste-te pe tine insuti. - proverb cu radacini in Sf.Scriptura

Nu toata lumea a fost pusa in fata unui test psihologic la admitere, la angajare sau pentru confirmarea unui post deja ocupat. Nu toti au trecut prin aceasta emotie. Sa fii pus in situatia de a da tot ce poti din tine precum atentie, coerenta, capacitate de memorare, putere de concentrare si toate astea in contratimp.

Personal, datorita meseriei mele, sunt foarte obisnuit cu aceste teste. Insa cel mai mult imi plac cele care scot in evidenta si descriu persoana ta launtrica - omul din tine. Astfel sunt concepute aceste teste in asa fel incat, daca nu esti sincer cu tine insuti, se observa imediat.

Probabil autorul topicului s-a confruntat cu asemenea teste si a descoperit faptul ca la un moment dat este "interogat" si nevoit sa scrie negru pe alb ceea ce pana atunci tinea pentru sine: taina inimii lui si personalitatea sa care erau cunoscute numai de el, de cei mai apropiati lui sau de cei inaintea caruia sa mai marturisit (un parinte, un prieten apropiat sau chiar un duhovnic).

Esti pus oarecum in incurcatura atunci cand, deruland paginile testului, vezi o intrebare in care ti se cere franc, direct sa spui despre tine 3 calitati dar si 3 defecte. Cat va fi in raspunsul final subiectivism si cat va fi obiectivism?

Pe mine foarte mult m-a ajutat aici "experienta" mea, ca si crestin, in partasie cu Dumnezeu. Petrecerea timpului in rugaciune nu este numai cerere, rugaminte sau exprimarea unei anumite dorinti. Ci este si multumire si lauda la adresa lui Dumnezeu. Este o partasie reala intre tine si Dumnezeu. Atunci intri in contemplarea maretiei Sale si in adorarea Aceluia care S-a autodenumit Tatal tau. In acest rastimp petrecut inaintea Lui nu poti fi altfel decat sincer si deschis cum poate nu constientizezi sa mai fi fost vreodata. Mie unul mi-a folosit experienta din rugaciune la aceste teste si am stiut ca raspunsul meu a fost obiectiv.

Interesant topic.

Ce face mă????

Daca eram de fata cum reactionai?

Hihi, eu cunosc un joc si mai frumos din copilaria mea. Sa gasesti cinci calitati ale unei persoane pe care nu prea o inghiteai si careia ii gaseai oricum defecte! :)

Da, intrebarea despre calitati si defecte ar putea fi gasita intr-un interviu pentru angajare... numai ca nu oi spune ca esti lenes, somnoros si cartitor daca vrei sa te angajezi undeva! :)))