Cum sa ne privim propriul trup?
 

Care este atitudinea corecta care trebuie sa o avem fata de propriul nostru trup?
- din perspectiva nevointelor duhovnicesti -?

„Trupul este o bună slugă, dar un rău stăpân”. Trebuie să-l facem să-şi cunoască locul şi rolul, pentru că are tendinţa de a se înstăpâni peste suflet.

Un raspuns excelent.
Cei care nu cred in existenta sufletului nu pot sa-l inteleaga profund.

Fără admirație și slujire idolatră, dar și fără dispreț platonic sau greață ascetică exagerată. Trebuie să știm că trupul a fost cinstit de către Dumnezeu prin asumarea lui deplină (în afară de păcat), chiar l-a îndumnezeit prin Înviere, că dualismul moderat suflet-trup este consecință a căderii primordiale și că nu suntem ființe întregi în stare de destrupare.

Sfântul apostol Pavel ne oferă un răspuns:

"Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească" (Romani 12,1 - versiunea Sinodală)


Îndemnul apostolului este de-a dreptul revoluţionar! În vechime jertfa era adusă moartă, nu vie. Omul ucidea mielul şi-l aducea apoi pe altar ca jertfă. Pavel ne îndeamnă ca jertfa noastră să fie vie şi să constea din chiar propriul nostru trup. Cu alte cuvinte, înainte să fim gata a muri pentru Hristos, trebuie să ştim a trăi pentru El, iar uneori acest lucru e mai greu...

Ceea ce este şi mai revoluţionar, e faptul că păstrarea în bună stare a trupului nostru face parte din actul religios al închinării spirituale. Unii spun cu nonşalanţă că nu contează ce mănânci, ce bei, ce excese faci, asta nu face parte din religie, important e să I te închini lui Dumnezeu. Dar iată că închinarea, slujba spirituală, serviciul religios constă chiar într-un trup păstrat sănătos spre lauda lui Dumnezeu, căci trupul nostru de fapt nu e al nostru ci al lui Dumnezeu de trei ori (prin Creaţie, prin Răscumpărare şi prin locuirea Duhului Sfânt) 1 Cor. 6,19.
Dumnezeu este interesat de sănătatea trupului (ca şi de a minţii şi a spiritului) nostru, iar religia noastră are de-a face şi cu frigiderul nostru şi cu patul nostru, etc.

Excelenta postare a colegului adventist. As adauga ca aceasta grija fata de trup, este, la scara infinitezimala, o oglindire a grijii/rolului proniator a Domnului vis-a-vis de Creatie si creaturi. De asemenea, este o marturisire practica si vizibila, o propovaduire prin puterea exemplului personal, a sfintei dogme si fagaduinte a invierii trupurilor la Parousia...