Recent mi-am amintit de o alta controversa in randul crestinilor:filmul "Patimile Lui Hristos".Eu una consider ca acest film este realist, deoarece prin vizionarea imaginilor sangeroase si violente putem sa intelegem cat suntem de rai si consider a vizionarea filmului este constructiva tocmai din acest punct de vedere.Am auzit ca sunt oameni care contesta exact scenele violente si sangeroase din acest film si as fii curioasa sa aflu si argumentele acestora, de aceea, va rog sa-mi trimiteti opinii contrare cu cea postata mai sus.Doresc sa inteleg si alt punct de vedere.

Pai in primul rand...pana si clerul crestin neaga ca Hristos ar fi suferit atat de mult. In al 2-lea rand Patimile fac un lucru neplacut: te fac sa crezi din cauza unui sentiment de vinovatie. Si apoi filmul a fost scos acum un an si cat(chiar nu mai retin)...tema e discutata, nu vad rostul sa redeschidem subiectul

Mie mi l-a oferit cineva gratis si am refuzat. Nu suport sa-l am in colectia mea de filme.:(

Un film exceptional.Ca orice lucru poate place sau nu, misca sau nu ceva in sufletul tau functie de pozitia pe care te aflii. Mie imi pare rau ca nu-l pot permanentiza in suflet ca sentiment de vinovatiea mea (omului) care-l pironesc din nou si din nou pe Iisus cu pacatele mele!
Mie nu mi se pare exagerat deloc. Este realitatea pura. Asa sint oamenii si asa se comporta si acum ca si atunci. Uitati-va la toate atrocitatile razboaielor actuale, la toate crimele bestiale, violuri....Si noi sintem oameni care ne-am mai "cizelat" in 2000 de ani!
Acum cu tot respectul pentru cler , eu zic sa-i dam cezarului ce-i a cezarului; nu cred ca un cleric are mult habar de fiziologie, anatomie samd.

fILMUL ESTE F. REALIST ,EL A FOST VIZIONAT INAINTE DE PREOTII CATOLICI SI AU SPUS CA REFLECTA CEEA CE SCRIE IN BIBLIE,dar cei care il contesta sint evreii,care nici azi nu sint crestini si nu vor sa stie lumea cit de rai au fost!Va recomand sa cititi cartea GIULGIUL DIN TORINO, in care sint descrise ranile infioratoare de pe giulgiu,care arata ca intradevar asa a fost.Meritul acestui film este ca a reusit sa redea aceste suplicii greu de imaginat pt noi ,dar vizibile pe giulgiul din torino studiat prin mijloace ultramoderne.Si noi trebuie sa ne gindim ca de cite ori pacatuim mai infingem un piron mai mare sau mai mic in miinile sau picioarele MINTUITORULUI,adica il rastignim prin pacatele noastre .SA NU FIE!

filmul... este doar un film...
si nu va face nimic sa schimbe ideea despre patimi.
sunt tot felul de icoane sau intepaturi in coaste din care se scurg picaturi mari de sange.
totusi ilustreaza patimile. si din cate stiu eu nu degeaba se numesc patimi.
cu exceptia biciurii nu vad nimic exagerat in film.
crucificarea era totusi cea mai cumplita executie din acea vreme.
si totusi filmul este o continua antiteza dintre iubire si ura, insa nu este recomandabil pentru cei ce nu au stomac pentru violenta.

De obicei ce fa eu la sfirsitul filmelor, sau chiar in timp ce ruleaza, si simt o durere in zona abdomenului, ma gindesc, oare am ce invata din acest film din aceste scene oribile, cu ce devin eu mai bun mai iubitor , mai drept, urmarind 2 ore de violenta. Si treburile astea le simti in corp pe tine, mintea ne mai duce cu sorcova, insa corpul nu minte, inclusiv inima.

Unde sunt invataturile in film? In afara de ura pentru evrei, si remarcile lor facute in mod tendentios idioate si prostesti(si sa fim seriosi ca nu erau si nu sunt prosti deloc) ce mai poti invata de acolo.

Mel Gibson este si el un produs al societatii in care s-a format, n-ai ce-i cere mai mult... la fel si cu urmatorul lui film Apocaliptica, parca, numai violenta, si ...altceva nimic, filmele aste nu vor dainui...

Cum spuneam unii pot bate cuie in lemne altii in miini de om. Cuiele si ciocanul sint la fel. Mai mult pe unii ii doare chiar un cui batut intr-un copac pe altii nu-i misca nici cele batute in trup. Din orice lucru poti invata sau nu.
Eu n-am ajuns nici sa-i urasc pe evrei si nici pe italieni (romani) care erau mina ce lovea. N-am ajuns decit sa-mi dau seama ca si eu sint cel care da cu biciul, bate cuie cu pacatele mele. Si si pe mine m-a durut stomacul de rusine si de durerea de a fi asa.Zic eu ca pe mine filmul ma dus un pas mai departe pe calea spre Dumnezeu. Nu contest ca nu cu toti este la fel. Eu sint un incepator crestin nu un induhovnicit.
Nu o sa ramina filmul? Ei na! Parca cite din minunile lumii au ramas? De-aia viata merge mai departe...
Aici nu-i vorba sa-i acordam Oscarul sau nu ci sa spunem doar daca a miscat ceva in noi. Iar la mine a facut-o cu virf si indesat.
Din cel care credeam ca sint, m-a smerit si m-a adus cu picioarele pe pamint : nu sint nimic decit un biet roman plin de el batind un nevinovat cu biciul cu capete de plumb! Atit!

Mie mi-a placut f. mult filmul... Intr-adevar, un film ramane doar un film, insa... Mi-a parut bine documentat... Ce are in plus de `clasicul` `Iisus din Nazareth`? Faptul ca nu se limiteaza la niste scene romantate inspirate din Noul Testament... Filmul incearca sa `faca` teologie... Imbinarea scenelor este extraordinara...mai bine zis alternarea lor... Atunci cand i se bat cuiele, desi nu pare, nu se insista mult pe asta ci imediat este scena de la Cina cea de Taina: `Beti dintru Acesta toti`...Hristos se impiedica sun greutatea Crucii, iar Fecioara Maria Il vede copil impiedicandu-se in curte si se duce sa Il ridice... Scena cu picatura de apa (inainte de cutremur) filmata de sus este extraordinara. Limba folosita da un alt ton productiei...
Chinul psihic al lui Iuda (imaginile distorsionate pe care le vede) este iar redat extraordinar...nu simplist.
Omul Hristos a suferit cu adevarat pe cruce si inainte... a fost batut, batjocorit si biciuit. A avut ochii umflati, trupul zdrobit, si capul sfasiat de spini... Ne place sau nu, estetic sau nu, asta a fost realitatea... asa o descriu Evangheliile, iar istoricii confirma proceduri similare in acea vreme. Filmul nu este anti-semit... fiindca asa cum zicea cineva mai sus, noi facem acelasi lucru in fiecare zi atunci cand pacatuim... si noi batem cuie... Mi se pare extraordinar detaliu ca Mel Gibson a tinut neaparat ca mana care apare in film batand cuiele in palme sa fie cea a lui... (tocmai pt. a arata ca noi toti suntem in egala masura vinovati de moartea Lui)...

Cand am vazut filmul eram atee (ma rog, credeam intr-un Dumnezeu ireal, creat in imaginatia mea, asa, "pe gustul meu"). Cred ca filmul asta a pus un inceput pentru mine, desi nu m-am trezit brusc (s-a intamplat mai tarziu, intr-un mod mai putin "intelectual").
Am avut acelasi sentiment descris de dmb mai sus, ca eu insami am biciuit, batut cuie, scuipat...pur si simplu m-am ingrozit de persoana mea, faptele mele, tot.

Referitor la film, am "interceptat" discutii ale unor persoane atee ca si mine care sustineau ca nu pot sa vada filmul, ca e prea dur(!?!?). Eu spun ca toti meritam sa vedem filmul asta, meritam sa ne vedem in oglinda asa cum suntem...

Gandul la filmul asta ma face sa alerg in fiecare duminica la biserica, unde se jertfeste iara si iara Domnul nostru, sa ma gandesc de doua ori la ceea ce fac...si tot nu e de ajuns.