Adolescenta / pragul ei
 

Hristos a Inviat!

Am 16 ani si inca nu am o iubita. Cauza este simpla.. vreau o viata curata in Hristos.
Insa eu nu stiu daca este bine sa nu sa ai o iubita la acesta varsta, luand in calcul si cazul adolescentelor din ziua de astazi, care se rezuma numai la placerea trupeasca, nevrand sa auda de Dumnezeu, ce sa mai vorbim si despre o viata impreuna cu Hristos.
De aceea as vrea niste sfaturi, cum sa procedez. Cred ca varsta de 16 ani este una care "necesita" o prietena, atat pentru corpul meu care este intr-o schimbare permanenta, dar si pt. pregatirea vietii de familie, dearece o prietena te maturizeaza, incepi sa ai responsabilitati.

Asa ca astept cat mai multe raspunsuri pertinenta, care sa ma ajute. Doamne ajuta! Multumesc.

Şi asta este motiv să te macine ? A spus Dumnezeu sau Biserica faptul că la 16 ani trebuie să avem iubite? Eu nu am auzit asta. Aşadar, nu te grăbi "ca fata la măritat". Cel mai bine ar fi să ai o iubită atunci când ţi-o va dărui Domnul. Eu ştiu bine cam ce simţi, fiindcă în aceeaşi situaţie am fost şi eu la 16 ani. Mă îndrăgostisem în secret, chiar până peste urechi, de o colegă blondă ca o adiere. Dar de dragoste împărtăşită, la mine n-a fost vorba înainte de 18 ani. Şi eu, ca şi tine, trăiam sub impulsul urgenţei. Văzând că, în jurul meu, colegii şi colegele se cuplează, eram impacientat şi ajunsesem să mă simt, sub presiunea găştii, ca un lepros care simte că riscă să ajungă în afara oraşului. Astăzi râd de acea nerăbdare şi îmi spun: tare tont mai eram (nu că am progresat în general între timp, ci numai din acest punct de vedere). Astăzi, mă întreb dacă nu cumva Dumnezeu este cel care a rânduit o anumită dificultate a găsirii unei iubite în anii mei cei mai învolburaţi, ca să mă ferească de soarta tristă împărtăşită de atâţia. Odată, am să ştiu asta şi am să am în faţa ochilor tot planul Lui cu mine...

Şi aici, ajungem la ce spuneam mai sus. Pentru mine, atunci, a avea o iubită însemna a trăi în curvie. Desigur, eu foloseam atunci altă terminologie, curviei îi spuneam, din câte îmi amintesc, "acumulare de experienţă sexuală şi de cuplu". Sau cam aşa ceva.
În realitate, nu există nicio legătură între a iubi şi actul copulatoriu. Dumnezeu ne îndeamnă să iubim mult. Iubirea asta, la care ne îndeamnă El, e de mai multe feluri, iar "eros" este unul dintre ele. Dar nu ne îndeamnă de loc la sex, dimpotrivă, El ne spune explicit că nu vor moşteni împărăţia cerului cei care curvesc. Pe de altă parte, tot El a făcut şi sexualitatea. Numai că, vezi tu, nu a făcut-o pentru iubire, ci pentru căsătorie. Ei bine, chestia asta eu nu o ştiam atunci, iar dacă mi-ar fi spus-o cineva, aşa cum îţi spun eu ţie, i-aş fi râs în nas şi l-aş fi trimis să se mai recicleze din gândirea asta de "întunecat ev mediu".

Ţi-am răspuns mai sus. Pe scurt: nu e nici bine, nici rău să ai o iubită. Dar e foarte, foarte rău să ai legătură sexuală cu ea. Există o şansă uriaşă să îţi pară teribil de rău chiar în viaţa aceasta, lăsând metafizica la o parte.

ce ai tu cu ei ? Tu trebuie să ai grijă în primul rând de tine: cămaşa e mai aproape decât haina. Oare nu ştii, tinere, că puţini se vor mântui? Dintre oamenii din vremea Potopului, s-au mântuit numai opt. Urmaşii lor, repede s-au stricat iarăşi, încât Dumnezeu, ca să caute un drept, a avut de cercetat până l-a găsit pe Abraham. Din câţi s-au botezat în Marea Roşie şi au început călătoria prin Deşert, foarte puţini au ajuns să vadă Ţara Făgăduită. Domnul Însuşi spune: "îngustă este poarta..."; "mulţi sunt chemaţi, puţini sunt aleşi". "Câţi din acest oraş (Constantinopol) se vor mântui ? O sută, dar poate nici atât" (Sf Ioan Chrisostom). "Am văzut sufletele celor damnaţi căzând în iad aşa cum cad fulgii de zăpadă pe pământ"(Sf Tereza). Mai vrei ? Mai am ! Dar nu te gândi la asta, ci gândeşte-te cum să faci ca, dacă unul singur se va mântui din clasa ta, din şcoala ta, din oraşul tău, acela să fii tu! Şi acest lucru e foarte simplu: depinde numai de tine. Dumnezeu îţi dă tot ce trebuie, aşa cum le dă tuturor. Restul e alegere.

Bine, şi de genul ăsta de responsabilităţi îţi arde ţie acum? Nu realizezi că e ca şi când ai spune: "încurcă-mă, Doamne, că singur nu pot să-mi dau cu stângu-n dreptul!" Vârsta de 16 ani nu "necesită" o prietenă, în schimb necesită lectură şi rugăciune. Şi distrează-te, frate, dar aşa cum se distrează un creştin! Bucură-te de viaţă, bucură-te de prietenii bune care durează o viaţă şi care se fac la vârsta asta, că mai târziu n-ai să mai poţi aşa uşor. Şi, dacă va rândui Dumnezeu să găseşti încă de pe acum o fată care să fie hotărâtă să trăiască după placul Lui, atunci nu o rata: du-te după ea aşa cum un câine flămând se duce după un vânat rar întâlnit prin pădurea asta. Dar, până atunci, nu te grăbi şi roagă-L pe El să îţi găsească o fată cu asemenea însuşiri, fiindcă El le ştie şi le nimereşte mai bine decât tine.

Cu prietenie în Domnul,
M.D.

Foarte frumos raspuns Dl.Mihnea ! Bine ati revenit pe forum,ati disparut o vreme.

Eu zic in primul , sa lasi la o parte toate acele "mituri" care zic ca daca nu ai o prietena la varsta adolescentei nu ai o viata frumoasa... ; sau ca daca nu ai o prietena la varsta adolescentei nu o sa-ti dispara acneea de pe fata :)) (eu , prima data cand am auzit asta, am ramas uimit de afirmatie si nici nu stiam cum sa reactionez)
Si stiu , e insuparator cand ii vezi pe ceilalti "distrandu-se" , si tu esti singur - asa e prima data. Si eu imi puneam semne de intrebare in legatura cu subiectul asta inainte ... insa cu timpul mi-am dat seama ca nu e o mare realizare sa iti faci prietena , pentru ca te poti distra si singur : poti sa faci un sport , poti sa te plimbi cu prietenii ; iar in cazul in care esti o persoana mai putin sociabila : poti sa iti gasesti o activitate ca desenul , cantatul la un instrument , sa citesti etc. In plus ai doar 16 ani si esti inca la liceu - iar daca tu vrei de acum prietena.. la facultate ce o sa faci cand o sa ai 22-23 de ani ?
Iar baietii de varsta ta , isi fac prietene doar pentru placere si nu pentru ca le iubesc ... isi fac prietene doar pentru vor sa le pipaie si sa le simta trupul in bratele lor , atata tot. In plus, multi baieti se cupleaza doar pentru a fi putin mai presus de ceilalti (si poate de aceea tu te simti marginalizat)
Asadar , eu spun sa mai astepti si sa ai multa rabdare.

Mai exact pentru căsătorie şi naştere de prunci.

Convertirea energiei tinereţii către Dumnezeu, pe o cale mai presus de fire!
 

"Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărnicesc rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: „Să nu desfrânezi”.

Funcţiunile genezice (hormonale) se deşteaptă încă din vremea copilăriei, când mintea nu ştie să înfrâneze unele ca acelea. De ce oare e rânduiala de-a-ndoaselea…?

În privinţa neurologică şi endocrină, deci după fire, aşa trebuie să fie: încă din copilărie să izvorască această energie interzisă, ca, sub acţiunea ei, să se dezvolte şi să se agerească întreg organismul şi cu deosebire sistemul nervos. Deci hormonii se dovedesc izvorând cu rost, dar acţiunea lor trebuie întovărăşită de înfrănare, altfel creşterea sănătoasă a organismului şi a sistemului nervos ar fi profund alterată, atât organic cât şi funcţional, fie că ar lipsi hormonii, fie că ar lipsi înfrânarea.

Dacă socotim datoria părinţilor de a-şi supraveghea şi de a-şi preveni copiii la vreme, despre aceste noutăţi gingaşe (viaţa sexuală şi capcanele ei), fireşte că răspunderea căderilor nu rămâne numai în seama copiilor, sau a lui Dumnezeu, ci părinţii au să dea seama înaintea lui Dumnezeu. Copiii se rezimă pe mintea părinţilor". - Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Părintele Arsenie Boca

Însuşirile copilului atârnă de curăţia părinţilor
 

"Însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea – ceea ce o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul – evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor plecat spre onanie precoce şi târzie, şi predispus spre boli nervoase. Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos, sau de se vor căsători vor mări decăderea şi necazurile. De aici urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării, barbatul trebuie sa se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu". - Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Părintele Arsenie Boca

Din experienta zic ca graba nu e buna. Adica asteapta sa gasesti persoana potrivita pe care o placi si o indragesti, si daca si ea te place puteti incepe o frumoasa prietenie.
Dar daca inca nu ai gasit-o nu iti lua o prietena/iubita doar ca asa e moda. Vei fi dezamgit.

Dar daca ai deja pe cineva care iubesti, nu trebuie sa astepti pana la varsta X, poti incepe o prietenie pe care sa incerci sa o pastrezi cat mai curata pana la casatorie.

Nu varsta e atat de importanta intr-o relatie, cat sufletelul, care trebuie sa fie cat mai curajos si cat mai bun posibil. Stiu persoane care au avut prima iubita la 23 de ani, si s-au casatorit si sunt fericiti, dar si altele care de la 13-14 ani au tot avut iubite, iar acum au 40 si inca nu si-au gasit linistitea, nu au o familie, si se streseaza ca imbatranesc si nu au copii, si pe nimeni cand vor imbatrani.

Totul tine de sufletel, sa fie iubitor si sa nu aiba mandrie si egoism, iar restul vor veni cand va fi cu folos. Pune rugaciune si vei gasi ceea ce ai nevoie.

Acest mesaj a fost sters

Ce frumos ! La o varsta atat de tanara sa ai aceasta preocupare absolut superba!

Sa iti dau o povestioara din "cealalta parte a gardului " - cand aveam eu 16 ani credeam ca si speram sa gasesc pe cineva sa ma iubeasca, sa ne casatorim si etc. Pt mine nu contau coordonatele timpului, ca aveam 16 ani si ca eram tanara ma gandeam asa in general la ce viata frumoasa o sa am, cu un sot iubitor, cu copii frumosi sa merg in oras sa le cumpar buburuze.

Frumos gand, nu? Intr-adevar, frumos, dar fara Dumnezeu, s-a transformat in iad.

Eram la liceu in clasa a 9-a si vroiam sa ma integrez in grupuri, sa fiu si eu adolescent normal, sa am iubit, sa ies la suc - nimic rau pana aici. Cu timpul, aceasta dorinta si-a facut radacini adanci in mine, incat a ajuns de la " ce frumos ar fi" la "am nevoie, imi trebuie ", incat am facut alegeri proaste si am inceput sa fac compromisuri:

"lasa ca un suc n-are nimic", "lasa ca daca stau mai tarziu e ok " si uite-asa , pana sa-mi dau seama, am facut compromisuri pana la pacate grele si nici nu mi-am dat seama. Vezi tu, trecerea asta e fina, ca daca ar fi vizibila, toti ne-am feri de ea. Nici nu-ti dai seama cand ai picat in prapastie.

Este normal ceea ce simti, dar nu pune in prim plan , pentru ca fereasca Dumnezeu sa se transforme in obsesie.

Implica-te in activitati cu biserica ta si vorbeste despre aceasta cu duhovnicul tau, pentru a te ajuta.

Dumnezeu sa te lumineze ! xxxxx