ajutați un păcătos să-și elucideze fapta...vă rog
 

ex ce-ați face dacă un unchi/mătușă/nasă...ș.a.m.d..s-ar fi așezat pe o canapea într-o poziție nu prea creștină, din perspectiva faptului că cam la 1,5m dinspre stânga în care se așezaseră se afla o icoana...( a Maicii Domnului) în cauză...

unchiul meu nefiind un creștin prea practicant...s-a așezat într-o poziție nu prea decentă față de respectiva icoană...

uite cum s-a întâmplat...eufemistic

pe când treceam prin sufragerie îl văd pe unchiul meu (el neștiind ceea ce tocmai făcuseră) adică stătea cu niște pijamale cam mulate pe dânsul întins pe canapea uitânduse la tv...iar la 1.5m înspre el se afla o icoană...iar eu am lăsat toate regulile și tot respectul și i-am luat icoana, iar el enervânduse că de ce îi iau(prețioasa icoană) atunci m-am cam aprins și am început că ne certăm rău...întru-un final și cu niște îmbrâncelii...

într-un cuvânt urăsc persoana care nu respectă icoana...

voi cum ați fi procedat în locul meu...

Nu vă supăraţi pe mine că vă spun pe şleau, dar eroarea este de partea dv.

Fără doar şi poate, avem o datorie de a-L apăra pe Cristos. Aceasta înseamnă că, atunci când cineva comite sau este pe cale să comită un sacrilegiu sau o profanare a celor sfinte, trebuie să încercăm să reparăm (să preîntâmpinăm, dacă se poate) răul făcut şi să-i atragem atenţia autorului, care poate că nu realizează pe deplin sensul poruncii 1.

Exemple de asemenea lucruri care ar impune intervenţia noastră de apărare a onoarei lui Dumnezeu ar fi: cineva care face mişto de icoane, de exemplu le scoate din ramă şi Îl maimuţăreşte de Dumnezeu sau pe sfinţii bineplăcuţi Lui. Un exemplu ar putea fi şi profanarea, spre exemplu comiterea unui act moral ilicit în preajma icoanei.

Da, numai că ceea ce a făcut unchiul nu corespunde acestei definiţii a sacrilegiului/profanării. Omul se uita la televizor. Nimic moral ilicit. Purta pijama în loc să fie în costum şi cu papion. Iarăşi, e absolut normal. Împrejurarea că era o pijama mulată pe corp ţine de natura pijamalelor.
Dv aveţi o icoană şi în dormitor. Cum procedaţi când vă schimbaţi hainele ? Eu zic să vă împăcaţi cu unchiul dv. Ce-ar fi să dovediţi cât de mult Îl iubiţi pe Domnul smeridu-vă şi cerându-i iertare unchiului dv ?

Si eu sunt de parerea lui Mihnea Dragomir. Cel mai bine ar fi sa iti ceri iertare de la unchiul tau ca l-ai imbrancit si ca i-ai vorbit urat, dar ii poti explica si ca pe tine personal te-a ranit gestul sau...

Prea tinem socoteala la marar si la patrunjel si uitam lucrurile mari...

este o părere proprie..? n-aș vrea să par prea exclusivist însă nu sunt deloc de acord cu propunerea de a-i cere iertare, ce-ar mai înțelege din asta ...?

ai spus ca urasti ....ura e de la cel rau.ai fi gata sa omori pe cineva daca ar da foc la o icoana?cuvintele tale te invinuiesc dar nu-i problema ia seama doar.Domnul a spus ca cine se manie pe fratele sau va cadea sub pedeapsa.aici ai facut ca pavel cand ii aresta pe crestini crezand ca face bine sau ca maica-mea care urla la mine sa ma dau din fata televizorului.ai ravna dar vezi in ce directie o indrepti cred ca nu te-ai suparat???

Nu ar înţelege nimic probabil aşa cum nu a înţeles nici furia ta pentru lipsa de respect în faţa unei sfinte icoane ,dar tu ai datoria să-i ceri iertare. Nu o faci pentru el ci o faci pentru Iisus Hristos, asemenea căruia cu siguranţă vrei să fii.
Eu zic să aştepţi mai multe opinii şi dacă ai cerut părerea noastră să faci ce te îndemnă majoritatea.
Aş adăuga că cel mai indicat este să te spovedeşti iar apoi să faci cum te învaţă duhovnicul.

Offfff! Bietu si dragu de tine, o dai din lac in put incercand sa fii ......perfect (?).
Ai primit sfaturi bune, urmeaza-le!

PS: da' cu painea si apa cum ai scos-o la capat? ai mai suchitat? :1:

Și totuși chiar a adus „sabie” în viețile unora (în loc de dragoste)...
Yourself00, cam așa au început crimele și războaiele în numele religiei.

Reacția ta se încadrează în sindromul religios numit ”râvna smintită a lui Petru în Ghetsimani” și nu e chiar așa de grav dacă îndrepți lucrurile la timp.
”Dar Simon-Petru, având sabie, a scos-o şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele slugii era Malhus. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” (Ioan 18:10,11)
Petru a făcut mai facut niște gafe asemănătoare și altele, dar astea nu l-au împiedicat să se căiască și să se maturizeze duhovnicește, devenind un sfânt important și stâlp al Bisericii primare.
Între un obiect din inventarul simbolic al credinței și un om, aperi mai întâi omul, fiindcă valoarea iconică a omului este mult mai mare.

Lasa copilul in pace! Nu-l mai speria!
Luati-l mai usor...