un raspuns de la voi pentru sufletul meu
 

Bine v-am gasit....nici nu stiu cum sa incep....ma simt atat de singura deznadajduita si fara putere,mintea mea este foarte ravasita si parca nu mai sunt eu,,nu mai gandesc limpede,,incerc de ceva vreme sa gasesc un Sfant drag mie care sa ma ajute si sa ma asculte dar nu in ultimul rand sa ma linisteasca,,,sunt asa din cauza ca imi e frica sa nu imi recidiveze cancerul care l-am avut acum 4 ani..am citit si acatistul Sf Nectarie care ma ajutat f mult dar acum pur si simplu nu mai ma pot ruga catre el,,nu mai ma trage inima,,nu stiu ce sa fac,,nu sunt hotarata cui sa ma rog,stau si ma framant mereu si parca nu stiu ce vreau,,,,,m-am rugat si Sf Parascheva,Sf Nicolae si Sf Stelian dar dupa ce citesc de cateva ori acatistul lor abandonez si nu stiu ce caut..ce sa fac?ma simt asa de rau si imi e frica sa nu se supere Sfintii pe mine ca ma rog cand unuia cand altuia,,va rog din suflet sa ma ajutati cu cateva sfaturi...MULTUMESC

Nicio grijă, asta în niciun caz nu se poate întâmpla: sfinţii nu sunt aşa de invidioşi cum suntem noi. Dimpotrivă, cei care au avut viziunea unor sfinţi, uneori au relatat că un sfânt la care se rugaseră i-a îndrumat către alt sfânt, care are "competenţă pe problemă" ca să zic aşa.

Rugaţi-vă sfinţilor tămăduitori, precum arhanghelul Rafael, care l-a vindecat de orbire pe Tobias. Sau Sf Pantelimon, care era doctor şi a vindecat mii de oameni, în chip supranatural, încă din timpul vieţii sale în trup. Sau sfinţilor doctori Cosma şi Damian. Nu uitaţi nici de Sf Luca Evanghelistul. Dar noi cel mai des îl uităm pe sfântul care ne este cel mai apropiat: îngerul nostru gardian.

Deasupra tuturor îngerilor şi sfinţilor stă Sf Fecioară. Se spune că ea este supărată pe noi dacă nu o rugăm nimic, când ea ne poate ajuta atât de mult.

multumesc frumos mihnea pentru raspuns.ai dreptate in tot ceea ce spui................multumesc

Rugati-va lui Dumnezeu! O sa ma rog si eu pentru dumneavoastra! Dumnezeu sa va ajute!

la cate vizualizari sunt...am primit prea putine sfaturi.multumesc celor care au raspuns......

Cu duhovnicul ai incercat sa stai de vorba? Daca nu, eu zic sa treci pe la el si sa faci ce iti spune el.

sfat !
 

v-as sfatui sa nu va mai faceti atatea ganduri negre in legatura cu boala dvs. !
In cea mai mare parte bolile noastre provin, in mare parte si din stilul de viata prost pe care ne incapatanam sa-l ducem,si din faptul ca punem prea multe la inima si ne stresam din orice !!!
Cel mai bun medicament importiva bolii e uneori ,sa nu o bagi in seama, avand oarecum curajul de a nu-ti fi frica nici de moarte !!!

Atunci organismul prinde putere asupra bolii si va lucra in ajutorul nostru !

Daca suntem incontinuu suparati, speriati si stresati de gandul bolii nu facem decat sa ne stresam organismul !

Um bun remediu pentru boala este miscarea in aer liber si putin efort fizic, atata cat poate fiecare !!!
Asta reconforteaza si psihicul si organismul omului
!

Draga Patricia,poate ca fuga de temerile tale nu este chiar o solutie,poate ti-ar fi mai benefic sa vorbesti cu cineva sau sa scrii despre ce simti.
Spui ca au trecut patru ani,insa traiesti inca cu aceasta teama.Ce anume o hraneste?Ce se intampla in viata ta de ea persista?Ce semnificatie dai tu bolii,dar mortii si cum se leaga acestea de ceea ce tu continui sa simti,dar de ceea ce traiesti in viata ta?Care este factorul declansator din prezent al acestei angoase de moarte?Daca vei sta putin sa urmaresti,il vei descoperi.

pai......am o fetita de 6 ani si imi doresc din suflet sa o vad mare..apoi sunt prea tanata la 24 de ani ca sa mor.imi pare rau de ceea ce las in urma...nu am parte nici de intelegere in familie si imi doresc din inima sa fac si eu cununia religioasa dar sotul meu nu vrea........toate acestea ma fac sa ma gandesc ca ar putea sa imi recidiveze cancerul........imi doresc sa am un sfant aproape de sufletul meu care sa imi fie aproape si sa simt ca ma ajuta..dar nu stiu care ar fi fel mai potrivit........imi doresc din inima sa ma ajute sa gasesc rezolvare la toate problemele mele,,,,

Sa-ti traiasca si sa va bucurati impreuna multi anisori! :) Sunt sigura ca ea este o puternica motivatie pentru tine si asa este si normal.
Lipsa intelegerii si a suportului familial se refera doar la partea de cununie religoasa sau si la alte aspecte?Acele aspecte se leaga in vreun fel de starile tale de anxietate?
Totusi,din ceea ce tu scrii,eu nu am sesizat ca ai avea o certitudine ca boala va recidiva,singura parte certa din acest context fiind teama ta ca s-ar putea sa se intample asa.
Cand apar aceste ganduri?In ce momente?Ce le declanseaza?Ele sunt doar un efect al unei cauze mai profunde,pe care daca o cauti o vei gasi.
Ce sa spun,sunt multe lucruri de investigat pentru a-ti da seama ce se petrece cu tine.
De exemplu,sa incerci sa mergi putin pe firul timpului si sa incerci sa vezi ce se petrecea cu tine si in viata ta inainte de declansarea cancerului acum patru ani: ce emotii negative traiai atunci si cate dintre ele se regasesc in prezent?Ce le genera?Ce semnificatie ai dat tu bolii?De ce crezi ca ea a aparut in existenta ta?
Chiar si localizarea fizica a acestei boli in trup ofera indicii despre cauza ei.
Eu am mai stat de vorba cu persoane care au suferit sau se aflau chiar in faza terminala de cancer si ce am putut observa la ele,a fost prezenta unor emotii extrem de distructive si reprimate ani de-a randul,indreptate impotriva propriei persoane: devalorizare, sentimente de autoculpabilizare profunda,furie reprimata multi ani canalizata ulterior impotriva propriei persoane,sentimentul de a merita sa fi pedepsit,boala ca pedeapsa etc.Acum eu nu pot sti ce se intampla in cazul tau,insa ti-am dat niste exemple ca sa iti faci o idee.
Pentru ca, odata identificat comportamentul autodistructiv inconstient,poti intelege mai bine ceea ce ti se intampla si pot incepe sa il urmaresti cum se manifesta si cum poti lucra,mai ales, cu el.