Israel-poporul ales
 

Am si eu o nelamurire.Va rog sa nu va suparati pe mine,sunt nou aici,si nu stiu cum/unde sa postez.De asemenea,nu am terminat de citit Biblia,am doar 15 ani,insa din cate am citit pana acum,mi-a sarit un lucru in evidenta.Va rog sa nu va suparati pe mine ca intreb un lucru asa de banal dar,pur si simplu nu am avut altundeva unde sa intreb.
Am observat in Biblie ca Dumnezeu le-a spus in dese randuri Israelitilor ca sunt poporul ales,si ca vor fi cel mai apropriat popor de el,daca vor face in toata deplinatatea faptului ce spune El.Asa cum este mentionat des in Biblie,toti suntem egali in fata Domnului.De ce Dumnezeu spune despre Israeliti ca ii iubeste cel mai mult ? Mi se pare o discriminare,nicidecum ca ar fi toti egali.Inca odata imi cer scuze pentru postarea aceasta aiurea,dar as vrea sa lamuresc asta pentru mine.Multumesc anticipat.

Tinere, 'popor ales' nu inseamna neaparat ca e de 'bine', Dumnezeu poate alege un popor pentru scopuri, numai de EL stiute.
Mai pe intelesul tuturora : intocmai cum dulgherul isi alege rindeaua potrivita ca sa dea fata lemnului...de salcam.

Citeste Biblia pana la capat si vei intelege.

Sigur,citesc zilnic,dar parea ca este de bine,pentru ca spunea ca ii iubeste cel mai mult.In fine,multumesc mult :D Sunt sigur ca daca citesc pana la sfarsit voi intelege.

Multumesc,acum mi-ai clarificat totul :)

Nici eu nu am citit Biblia in intregime, insa am citit o mare parte din ea (aproximez eu ca undeva intre 65-75%) si, ce e mai important, o mare parte din Vechiul Testament - unde se vorbeste despre alegerea evreilor. Ceea ce iti spun in continuare reprezinta strict intelegerea mea asupra problemei, insa asa am inteles eu in momentul asta:
Avraam avea un stramos pe care il chema Eber (fiul lui Selah, fiul lui Cainan, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe) - vezi Facerea, cap. 11. Ca urmare a acestui fapt (parerea mea), Avraam este numit in Facerea, cap. 14, "Avram, Evreul" (adica urmasul lui Eber): Facerea14:13, " A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram."

Avraam este mostenitorul lui Sem, cel mai ascultator fiu al lui Noe. Mergand pe aceasta linie genealogica (pentru ca Dumnezeu ne spune ca pacatul se regaseste in genele noastre generand defecte pe care le transmitem urmasilor nostrii), Dumnezeu l-a ales pe Avram pentru ca el a ales sa Il asculte cu orice pret. Dumnezeu l-a scos din lumea pagana care ar fi putut sa il influenteze si i-a pus credinta la incercare. Avraam a demonstrat credinta in Dumnezeu si pe baza acestei credinte Dumnezeu l-a ales pe el si urmasii sai (poporul evreu).

Alegerea poporului evreu nu este una partinitoare. Scopul alegerii nu este acela de a crea sentimente de gelozie celorlalte popoare si de a arata ca Dumnezeu ii iubeste mai mult pe evrei. Ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Avraam a fost (Facerea, cap. 12): "12:2 Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare.
12:3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. " De aici eu deduc ca Dumnezeu a ales poporul evreu pentru ca vroia sa faca din el un popor sfant care sa fie un exemplu pentru celelalte popoare. Daca evrei ar fi ascultat de Dumnezeu si ar fi indeplinit poruncile sale, ei ar fi devenit prin aceasta, un exemplu pentru restul lumii - un exemplu de urmat. Noi (neamurile) - pentru ca dacii si romanii din care ne tragem erau "neamuri" - am fi vazut in poporul evreu un popor cu un Dumnezeu drept si bune, observand legile lui si felul in care ar fi avut grija de ei, si ne-am fi dat seama (logic) ca doar El este adevaratul Dumnezeu.

Din pacate, evreii nu au ascultat de Domnul, astfel ca azi ei nu sunt un exemplu pentru noi. Teoretic, azi, crestinul (cel care il urmeaza pe Hristos cu adevarat, nu doar cu numele) este membru al poporului lui Dumnezeu si are responsabilitatea de a le impartasi si celor in necunostinta de cauza Adevarul si de a avea grija sa nu devina pentru ei o piatra de poticnire. Este o mare responsabilitate! ... si o mare onoare in acelasi timp!

Dacă ai început să citeşti Biblia şi ai terminat prima ei carte, probabil că deja ştii cum au ajuns evreii să fie poporul ales. Potopul, în care Dumnezeu îi înecase pe nelegiuiţi, avusese loc deja de multişor. După Potop, oamenii, urmaşii lui Noe, au ţinut, o vreme, legea lui Dumnezeu. Dar, cu timpul au început să uite de ea şi să trăiască în păcat. Dumnezeu nu mai putea face un al doilea potop, fiindcă promisese acest lucru. Atunci, a căutat un drept în care să Se oglindească. Şi l-a găsit pe Abraham, pe care l-a pus la încercare. Mulţumindu-l foarte Abraham pe Dumnezeu, a primit promisiunea că, din el (care suferea de sterilitate şi era supărat că nu are copii) va apărea un popor întreg şi că acestui popor Dumnezeu i se va revela în chip deosebit.
Astea ar fi faptele brute. Dar, în lumina care deja începe să lumineze înţelegerea noastră când citim a doua carte a Bibliei, Exodul, şi, mai ales, în lumina deplină a Noului Testament, vedem că poporul ales a fost preînchipuirea Bisericii. Devine limpede acest lucru când vedem că Domnul şi-a ales 12 apostoli, acelaşi număr pe care îl aveau şi patriarhii. Apostolii sunt, fiecare, conducătorii unui "trib", care este Biserica Particulară din jurul unui episcop, apostolul de azi. Toate triburile, împreună, formează Poporul Ales, adică Biserica Universală. Mana este prefigurarea Sfintei Împărtăşanii, trecerea miraculoasă a Mării Moarte, moment începând cu care aleşii nu au mai putut fi ajunşi de cei care îi ţinuseră în robie este prefigurarea Botezului, care înseamnă ruperea aleşilor de azi de robia păcatului.

Nimic, absolut nimic din ce a făcut Dumnezeu nu e nici întâmplător, nici fără rost. Toate pe care le citim în Biblie au un sens, pe care începem a-l descoperi, cu ajutorul Spiritului Sfânt şi îndrumaţi de Sf Biserică, deîndată ce începem a citi "încrucişat", comparând verset cu verset, carte cu carte, Nou Testament cu Vechi Testament. Toate, până şi partea pe care cade capul lui Isus în momentul când moare: spre partea dreaptă, după cum ne spune evaghelistul cu cel mai fin simţ de observaţie, Matei. Şi aşa este El reprezentat pe Crucifix. Putea foarte bine să cadă pe partea stângă, dar a căzut pe partea dreaptă şi, dacă Matei a menţionat acest lucru, înseamnă că există o semnificaţie. A descoperi toate înţelesurile Bibliei este provocare pentru o viaţă şi, de multe ori, muncă pentru o viaţă.

Ce trebuie tu sa intelegi e urmatorul lucru: Dumnezeu nu i-a abandonat niciodata pe oameni, a pastrat(si pastreaza) mereu legatura cu creatia. Prima data a lasat oamenilor o candela- mintea si natura drept carte pe care mintea sa o citeasca. Prin contemplatia naturala, oamenii ar fi trebuit sa ajunga la ideea unui unic Dumnezeu si la o morala bazata pe ratiune, mergand pe linia realizarii adevaratei lor umanitati. Deoarece multi au cazut in inchipuiri desarte si patimi, indepartandu-se de descoperirea lui Dumnezeu, acesta a intins o mana oamenilor si le-a mai dat o candela, ca sa-i lumineze si anume revelatia veche. De aceea a l-a ales pe Avraam, care a crezut in El, ca mijloc pentru implinirea unui tel mai inalt, pentru ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Avraam si urmasii sai au fost meniti sa-i inspire pe ceilalti , sa-i lumineze, sa-i invete prin exemplul lor personal sa atinga maretia interpersonala si spirituala de care sunt capabili, sa devina si ei popoare ale lui Dumnezeu (Isaia 42:6,7). Legea veche a contribuit la un mod superior de intelegere a moralitatii si a relatiei cu Dumnezeu si cu semenii, insa cu timpul a devenit sufocata de numeroase datini, care au transformat omul intr-un sclav al observantelor rituale si juridice pe care le executa de frica stapanului (Dumnezeu). Legea veche ne-a fost insa restaurata prin Insusi Cuvantul Lui Dumnezeu coborat ontologic in randul comunitatii umane-Iisus Hristos, in sensul ca i-a reformat radacina, modul de gandire al oamenilor: "Legea a fost dată prin Moise, harul sii adevarul prin Iisus Hristos" (Ioan 1:17), deci Dumnezeu le-a dat oamenilor inca o candela: revelatia noua, iar apoi Biserica , care e incheierea revelatiei noi si pastratoare a tezaurului revelat, precum si puterea Duhului Sfant. Dumnezeu nu doreste un sclav,nu vrea extazul unui rob fascinat de puterea ce i-a varat pe veci frica in oase, ci vrea ca omul sa se apropie de El printr-o dragoste libera si prin El de ceilalti oameni.

Sfantul Nicolae Velimirovici spunea:

Citat:

Cand un om care nu este crestin se intoarce catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina unei singure candele: mintea; cand un evreu se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a doua candele: mintea si revelatia veche; dar cand un cresin se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a cinci candele: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Cine, asadar, vede mai bine: cel cu o lumina, cel cu doua sau cel cu cinci ? Fara indoiala ca toti pot citi cate ceva, dar nici vorba ca cel cu cinci luminari va vedea mai limpede si mai departe decat ceilalti doi.

[quote]

<FONT face=Verdana>Cand unui om care merge la lumina a cinci candele si se sting toate cinci, se gaseste intr-un intuneric cu mult mai mare decat unul care merge la lumina unei singure candele care i se stinge. Cand doi oameni se gasesesc in acelasi intuneric, mai negru e intunericul pentru ochii celui care vine dintr-o lumina mai mare. Cei care merg la lumina doar a unei singure candele si merg cu inima curata si cu minte neintunecata, pot razbi prin valea intunecoasa a acestei lumi spre lumina cea mare a lui

nu imi inchipui cum ar fi fost daca Dumnezeu ar fi ales pe altcineva.
dar citind VT, prima impresie este ca nu a fost o alegerea prea inspirata.

"Cand un om care nu este crestin se intoarce catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina unei singure candele: mintea; cand un evreu se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a doua candele: mintea si revelatia veche; dar cand un cresin se indreapta catre natura, sa o citeasca si sa o talcuiasca, are lumina a cinci candele: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Cine, asadar, vede mai bine: cel cu o lumina, cel cu doua sau cel cu cinci ? Fara indoiala ca toti pot citi cate ceva, dar nici vorba ca cel cu cinci luminari va vedea mai limpede si mai departe decat ceilalti doi.

Cand unui om care merge la lumina a cinci candele i se sting toate cinci, se gaseste intr-un intuneric cu mult mai mare decat unul care merge la lumina unei singure candele care i se stinge. Cand doi oameni se gasesesc in acelasi intuneric, mai negru e intunericul pentru ochii celui care vine dintr-o lumina mai mare. Cei care merg la lumina doar a unei singure candele, si merg cu inima curata si cu minte neintunecata, pot razbi prin valea intunecoasa a acestei lumi spre lumina cea mare a lui Dumnezeu; dar mai usor pot strabate cei al caror drum e luminat de un sfesnic cu cinci lumini. Iar daca cei care merg cu o candela sunt fara cuvant de aparare, daca se abat din cale si se pierd in intuneric, ce cuvant de aparare inaintea lui Dumnezeu vor avea cei carora Dumnezeu le-a dat cinci lumini, daca ei se abat din cale si se pierd in intuneric ? Cu adevarat, intre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin."
sursa:http://www.crestinortodox.ro/sarbato...lii-71609.html