Plecarea in strainatate
 

Se spune ca trebuie sa ne multumim cu perioada in care ne-am nascut. Dar de ce nu ar trebui sa ne multumim si cu tara in care ne-am nascut? Daca Dumnezeu a randuit sa ne nastem aici, de ce ar trebui sa mergem in alta tara pentru totdeauna? Nu cred ca se pleaca din cauza unei crize spirituale, ci din motive materiale. Daca primeaza mai mult materialul decat spiritualul, atunci e cazul sa ne ingrijoram.

bineinteles ca omul nu isi paraseste locul natal decat din cauze materiale sau daca este persecutat politic, religios, etc.
dar intrebarea ta ar putea fi pusa si celor care pleaca de la sat la oras, sau din provincie in Bucuresti.
sau, de ce nu, celor care aleg sa fie calugari in Athos.

"... oricui i s-a dat mult, mult i se va cere..." Luca 12, 48
 

Costel, iartă-mă că îndrăznesc să-ți spun dar mă cam îngrijorezi în ultimul timp cu concluziile simpliste pe care le expui aici pe forum. Desigur, sunt și excepții, cum ar fi aceasta : e nevoie de mai multă rugăciune. :63: Doamne ajută!

-si eu cred ca mai mult din cauza nemultumirilor materiale se pleaca,poate or fi si exceptii;
-eu unul nu voi pleca niciodata din Romania
-avem o tara frumoasa avem biserici si manastiri ortodoxe,plaiuri mioritice eu unul ma simt bine aici,ma simt acasa
-am fost acu vreo 5 ani la mare (in Romania nu afara),am stat 10 zile si deja ma apucase dorul de munte (sunt din brasov);
-in strainatate cred ca dupa 2 saptamani m-as simti tare rau (adica mi-ar fi dor de tara)

Cat de intemeiata este aceasta discutie????

Exista canoane pentru cei care fac"pacatul"parasirii tarii de origine?
Sunt opriti de la Sfanta impartasanie?

nu e pacat si nu te opreste nimeni sa te impartasesti,exista Biserica Ortodoxa si in strainatate ,se mantuiesc romanii ortodocsi si acolo ca si aici;

-intrebarea e de ce se pleaca acolo si se ramane definitiv? nu sunt multumiti romanii aici si sunt mai fericiti acolo ? din ce punct de vedere material si/sau sufletesc ?
-eu de ex sunt curios care e motivul pt care au ramas romanii in strainatate,si cum se adapteaza acolo,exista comunitate romaneasca/ortodoxa,cum se inteleg cu strainii,cu obiceiurile strainilor...?

Crezi ca mie nu-mi este dor?
Ieri,am intrat pe pagina bisericii Silvestru,din Bucuresti,biserica pe care o frecventam pe timpul sederii in Romania,si am plans.
Cine ar fi crezut ca-mi poate fi dor de o anume biserica?Dar asa stau lucrurile.

Şi dacă Dumnezeu a rânduit ca unele persoane să se nască în România şi, după aceea, să plece în străinătate?
Şi Hristos, în timpul vieţii Sale pământeşti, Şi-a părăsit, la un moment dat, patria.
N-aş vedea vreo problemă morală în decizia de a trăi în altă ţară... Este pur şi simplu, o opţiune care nu afectează cu nimic relaţia personală cu Dumnezeu a celui ce hotărăşte să-şi părăsească ţara de origine. Până la urmă, patria noastră este în ceruri, "de unde şi aşteptăm Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos". De ce să ne ataşăm în mod excesiv de patria pământească? Da, poate că mulţi dintre românii din diaspora au emigrat din motive nelegate de credinţă, dar acest fapt nu constituie un păcat, atât timp cât ei vor rămâne consecvenţi în trăirea Ortodoxiei, în comuniunea cu Domnul şi Mântuitorul nostru Hristos.
Cred că doar în două situaţii plecarea din ţara natală ar putea deveni păcat:
1. dacă emigrantul şi-ar renega credinţa şi ar trece la religia locuitorilor ţării în care s-a stabilit;
2. dacă şi-ar lăsa în ţară copiii mici sau părinţii bătrâni şi bolnavi, abandonându-i şi continuând să-i ajute doar pe plan material, deşi ei au nevoie în primul rând de afecţiune (au existat chiar cazuri în care anumiţi inconştienţi şi-au părăsit copilaşii sub pretextul sărăciei, iar cei mici au căzut în deznădejde sau chiar s-au sinucis de dorul părinţilor iresponsabili).
În schimb, consider că românii credincioşi, care au plecat din ţară împreună cu familiile lor şi au rămas devotaţi lui Dumnezeu, n-au motive de a-şi regreta decizia din considerente religioase.

Dumnezeu să fie cu toţi fraţii noştri din străinătate şi să le dăruiască tot ceea ce este bine pentru ei!

P. S. M-a impresionat o idee pe care am citit-o pe site-ul Ortodoxia Tienrilor: "Oriunde merg, Îl iau pe Hristos cu mine". :)

Acum mi-a venit în minte un cuvânt minunat al Fericituluil Augustin, care cred că i-ar putea încuraja mult pe cei plecaţi în străinătate (cărora, cu siguranţă, le este tare dor de locurile în care s-au născut şi au copilărit), dar ne-ar putea fi de folos şi nouă, celor din ţară care, uneori, avem tendinţa de a cădea într-un naţionalism exagerat: "Hristos este Patria şi Calea".
Ce este patria?
Nu aşa! Corect: Cine este Patria cea adevărată? :)

Să mai zică cineva că n-are ce învăța de la tineri !