Despre adoptie
 

Am o prietena din copilarie care are 2 copilasi infiati si ar mai vrea sa infieze ( are binecuvantarea duhovnicului) dar se teme de gura lumii imi spune ca lumea o arata cu degetul pe strada ca are 2 copilasi infiati si ca puta sa-i aibe pe ai ei prin fiv sau mai stiu eu prin ce metoda( cineva i-a zis sa duca copii inapoi ca o sa aiba si ea pe ai ei),ea s-a saturat sa explice la toata lumea de ce are copii infiati , eu i-am spus sa nu se ia dupa gura lumii dar spune ca ii este f greu, sotul o sustine f mult si sotul ei i-a zis mai demult sa mai infieze un copil dar ea nu vrea din acest motiv.

Ce parere aveti...?

Sa nu asculte de gura lumii. Lumea vorbeste, da sfaturi peste sfaturi dar cand vine vb. sa te ajute fuge mancand pamantul. Asa multe mame isi trimit fetele la avortat, le sfatuiesc sa ia antibebe, sa nu se marite etc.etc. Pana la urma nici nu trebuie sa spuna si sa dea explicatii strainilor cati copii infiaza si de ce. Daca a infiiat doi copilasi inseamna ca este o mama f.sufletista, care se jertfeste sa creasca copilul altei mame, si acest lucru este placut Domnului. Spunei sa se roage Maicii Domnului sa ii dea putere si sa ii lumineze mintea.
Sa tine cont de ce zice Dumnezeu nu de ce zice lumea, caci pe putini oameni din ziua de azi te mai poti baza. Of si vai, cum sa zica sa duca copiii inapoi? Ce sfulet si minte au oamenii astia? Tot ce se poate sa aibe si copiii ei, dar asta nu inseamna ca e de ras ca a infiiat, din contra este un fapt minunat si eroic.

Dumnezeu sa o ajute si sa ii dea putere sa treaca peste gura lumii!

De ce trebuie sa spuna ca sunt infiati?
Sunt copiii ei, infiati ori neinfiati!

Sigur ca nu are de ce sa dea explicatii pentru decizia ei de viata.
Inteleg ca nu poate avea copii pe cale naturala.
Biserica interzice procreerea cu ajutorul medicului (in vitro sau alte tratamente).
Unii aleg totusi aceasta cale dorindu-si neaparat copii naturali.
Fiecare cum simte si vrea pentru el.

Ce mi se pare mie putin nedrept la prietena.
Ea a putut sa infieze deja doi copii. Este chiar mare lucru.
Voi stiti cati oameni isi doresc sa infieze si nu pot?
Stiti cate perechi sau mame singure asteapta sa primeasca un copil?
Sunt mult mai putini copii de infiat decat parinti dornici.

Prietena in cauza sa fie fericita si sa se bucure de copiii ei si sa nu bage in seama ce spune unul si altul.
Sa-i multumeasca lui Dumnezeu si pentru astia si sa lase si pe altii sa adopte.

Stiti cand este mai greu cand parintii nu sunt de acord, atat soacra cat si mama ei nu sunt de acord am inteles de la ea ca atunci cand a vrut sa infieze al doilea copil a fost aproape sa renunte din cauza soacrei, atat de mult i-a zapacit cu tot felul de lucruri si dezavantaje dar au zis o sa faca ce zice duhovnicul... si asa au facut , a contat f mult incurajarea duhovnicului. Cumnata ei are un copil si toata familia o iubeste pe ea pt ca are copil ( pe cale naturala) si prietena mea se simte f prost si cumnata i-a zis in fata ca ea e mai iubita de familie pt ca ea are copil (pe cale naturala nu infiat). Pacat ca se fac asa multe diferente intre copii ..ca unu e infiat si altu nu e...tot copiii sunt .... Off sunt multe de spus imi pare rau ca nu sunt mai aproape de ea.

Off, scuza-ma ca zic asa: niste tampiti. Egoismul sangelui. Soacra e de fapt nemultumita ca fiul ei nu are proprii ei copii, nu ca nora-sa nu are, daca fius-o ar face niste copiii prin vecini pe aceia i-ar iubi. Incuiati, egoisti si fara suflet.

Sa-si vada de treaba, sa-si creasca copilasii si sa nu-i mai bage in seama.

Ce suflet mare si cu totul deosebit are prietena ta, sunt impresionata profund de aceste persoane care isi doresc sau care au reusit sa infieze copii. Cel mai mult conteaza binecuvantarea duhovnicului, gura lumii...ce sa mai zicem... Oamenii vorbesc din lipsa de dragoste, ei nu se gandesc si la sufletele salvate, care au sansa la o viata normala, dar nici de mamica nu le pasa, lumea se trezeste vorbind...de aceea nu trebuie sa ascultam ce spune, pentru ca nu din dragoste, grija, bunatate vorbeste ci din impietrire si lipsa de iubire.

Daca sotul o sustine si sunt o familie unita, sa nu asculte ce spun oamenii, nu trebuie sa lase pe nimeni sa-si dea cu parerea fata de aceasta situatie, e strict problema lor ca familie.

Stiu si eu un caz, o familie crestina care nu putea avea copii, au infiat trei si la doi ani, mamica trecuta de 40 de ani, a ramas insarcinata. Mult Har s-a revarsat asupra acestei familii pentru faptul ca si-au facut mila si au ingrijit cu multa dragoste trei sufletele nevinovate.

Cand am ramas insarcinata cu al doilea copil, nici soacra mea, nici mama mea nu s-au bucurat, au avut o reactie de care nu vreau sa-mi amintesc, mi-a parut rau ca nu s-au bucurat alaturi de noi, dar am inteles ca lucrurile trebuie acceptate asa cum sunt, nu cum ar trebui sa fie. Important este ca noi (eu si sotul) am dorit copilul, a fost hotararea noastra si mai mult decat o reactie (din partea parintilor) nu am lasat sa intre in decizia noasta ca familie.

Toata suferinta ei se va intoarce intr-o zi in mare fericire. I se face nedreptate, dar Dumnezeu nu lasa lucrurile asa. Oamenii nu au iubire, nu au intelegere si nici mila, imi pare nespus de rau ca sufera din pricina asta, probabil este un suflet sensibil si se necajeste pentru aceasta nedreptate, dar sunt convinsa ca cu timpul lucrurile se vor clarifica.

Mandria e boala grea, nu trece usor nici cu duhovnic si fapte bune.
Cand mai e pusa alaturi si de ignoranta (apropo de FIV), e catastrofica, si nu greu se ajunge de la fapte bune la pacate majore.

Sau poate i se trage strict din familie, fiind vorba de familie e greu sa nu fii sensibil la ce vine de acolo, daca nu poate sa se distanteze (afectiv mai ales) de parerile lor mai bine sa se distanteze de ei ca nu fac decat sa-i otraveasca sufletul.

Infierea e o alta cale de a arata ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu. Sunt destul de multe persoane lipsite de adevaratul Parinte si totusi Acesta ii mentine in existenta. Sa-i intareasca Dumnezeu pe toti cei care infiaza copii.