Oamenii au atatea fete incat nu iti poti da seama care e cea adevarata
 

Apostolul Pavel a spus ca nimeni nu stie ce este in sufletul omului, decat numai Dumnezeu si omul insusi. Dar uneori se intampla ca nici noi insine nu mai stim ce e in sufletul nostru. Oamenii au atatea fete incat nu iti poti da seama care e cea adevarata. Poate ca cea care persista cel mai mult? Ne suparam, ne bucuram, suntem zgarciti, iar alteori darnici, uneori prea aspri, alteori usuratici. Putini sunt oamenii constanti, fie in rau, fie in bine. Si eu am atatea fete si in toate ma regasesc atat de mult incat nici nu mai stiu care ma reprezinta cel mai bine, cu alte cuvinte, cu care dintre toate aceste fete voi merge la judecata? Iar acest camelionism nesuferit si pentru mine si pentru cei din jur l-am mostenit de la tatal meu. Acest amestec de rau si bine este fara indoiala o boala care, atunci cand nu-L ai pe Dumnezeu, poate motiva cele mai nesabuite fapte. Cred ca cele mai cumplite fapte in istorie n-au fost savarsite de oamenii rai cu desavarsire, ci de aceia care aveau in sine amestecat raul cu binele. Caci nu-i asa, cine ar urma un om rau cu desavarsire? Raul nu e atat de rau daca nu are in el amestecat si putin bine.

Citind acest fragment din cartea parintelui Savatie Bastovoi, Fuga spre campul cu ciori – amintiri dintr-o copilarie ateista, (ma captiveaza stilul si siceritatea autorului), i-am dat dreptat, omul nu mai stie ce salasluieste in sufletul sau. Chiar si cei ce sunt mai apropiati de Biserica experimenteaza stari si trairi opuse. Ma gandesc ca doar Sfintii au ajuns sa scape de multele fete, de amestectul dintre bine si rau, in favoarea binelui.

Avand in vederea vesnicia si chemarea omului, nu exista decat o singura Fata adevarata - cea a lui Hristos. Aceasta exprima umanul curatit. Nu e important cate fete gasesc in mine, pentru ca pierderea raiului se poate face si cu o singura fata pacatoasa. Graitor este sa port chipul Mantuitorului si sa trec cu el la cele vesnice.

Este in firea omului sa poarte intru sine multe fete, dar caderea in pacat a facut ca aceasta sa se petreaca in chip patimas, sub forma unei personalitati duplicitare.

Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu si chemat la asemanarea cu El. Mai mult, la inceput Adam o purta intru el in chip tainic pe Eva: "Barbat si femeie i-a facut." Aceste aspecte ne descopera modul de existenta perihoretic la nivel uman, adica impreuna salasluirea lui Dumnezeu cu omul si a oamenilor intre ei.

In acest sens suntem chemati a avea cat mai multe fete, adica a purta in noi prin iubire cat mai multe persoane (termenul "prosopon" care a dat cuvantul persoana inseamna de altfel "fata") Desigur, nu dupa fiinta, in sens de identificare, ci de relatie.

Cu cat ne impartasim mai mult de viata Sfintei Treimi, cu cat participam mai mult la ea, cu atat dispar celelate "fete" ale personalitatii noastre multiple.

Foarte bun acest thread! Felicitari pentru ca l-ati deschis!

Singura fata adevarata, care, asa este, face sa dispara celelalte fete ale personalitatii multiple, este creata prin asemanarea tot mai accentuata cu fata_personalitatea Mantuitorului.

Doamne ajuta!

Fetele oamenilor le-as numi masti!
 

Deja am raspuns in titlu! Oricine poarta masti, tu, eu, el etc... Ne ascundem in spatele mastilor din cauza fricilor de tot felul pe care le avem! Ce-ar fi lumea fara masti? Putem vedea sufletul omului? Nu-l putem vedea! Tu ce masca porti in acest moment? A mea e cu colturile buzelor lasate in jos si cu o lacrima de sange pe obraz. Hmm..sinistru nu? Port masca mea, ca doar nu ma cunoasteti!

Cu cat ai mai multe fete, cu atat este mai greu sa porti chipul lui Hristos. Fetele te fac sa fii altcineva, chipul lui Hristos te face sa fii tu insuti.