Mihnea Dragomir |
07.09.2012 21:22:19 |
Citat:
În prealabil postat de patricia2006
(Post 469599)
va rog sa ma ajutati.......nu stiu ce sa fac,,,,stau cu gandul numai la moarte,nu vreau sa imi las fata singura,,,,nu mai sunt optimista nu mai imi fac planuri nu mai cred in nimic,,,sunt total deznadajduita,nu mai ma inteleg,sunt terminata psihic.........am nevoie din toata inima de sustinerea voastra sa ma ajutati sa gandesc limpede si asa cum trebuie......aseara am visat 2 ingeri pe cer care duceau o cruce luminoasa,unul de o pate unul de cealalta parte,,,,apoi inca doi in spatele lor care aseamenea duceau unul dintr-o parte celalalt din cealalta parte o cana mare cu apa........oare ce inseamna?
|
Ce anume doriți ? Să vă spun că nu veți muri ? Nu, nu pot face asta. Dimpotrivă: un singur lucru este absolut cert încă din clipa când ne naștem. Toți oamenii, sfinți ori păcătoși, bogați ori săraci etc, absolut toți, vor muri. În afară de cazul în care au murit deja. Dintre cei care au scris aici mai pe la începutul forumului, unii au murit deja: în cazul lor, judecata particulară deja a avut loc. Noi, cei rămași, încă mai avem un răstimp. Scurt. Foarte scurt, raportat la scara vieții de veci. Ca să nu spun punctiform. Depinde de noi cum vom folosi acest răstimp și pentru asta ne rugăm la Sf Liturghie ("cealaltă parte a vieții noastre...."). Ne mai rugăm pentru "sfârșit creștinesc vieții noastre (...)". Ultimul an, ultima zi, dar mai ales ultima oră, iată părțile cele mai importante ale vieții noastre. De ele depinde totul. De lupta finală, acesta este Armageddon-ul nostru personal. Expert teolog, diavolul cunoaște mai bine decât noi importanța acestei ultime părți, a ultimei zile și mai ales al ceasului al XII-lea. Degeaba o viață petrecută după cum îi place Domnului: dacă îi vom ceda lui această luptă finală, ai lui vom fi veci după veci. Eon după eon. Și invers e valabil: chiar dacă am petrecut o viață în eroare, dacă vom fi ai lui Cristos în acest ultim an, ultimă zi și, mai ales, ultim ceas, chiar mâine vom fi cu El în rai, bucurându-ne timp de o eternitate de lumina Lui, de prietenia Lui, de apropierea Lui, de blândețea Lui, de toată ființa Lui. Este de presupus că diavolul va ataca folosind toate armele din dotare în ceasul hotărâtor. Din punctul lui de vedere, pierderea noastră ar însemna irosirea a zeci de ani de eforturi, a zeci de ani în care a practicat asupra noastră tentațiile, dezorientarea, sugestia diabolică și alte tehnici de-ale lui. Dar puterea lui asupra noastră nu este mai mare decât a îngerilor, cu care își împarte natura. În plus, noi îi avem pe sfinți, pe cei dragi plecați înaintea noastră și care au găsit loc la masa împărăției și se roagă pentru ca și noi să fim primiți. Mai mult decât orice, Îl avem pe Însuși Domnul, care ne spune: "Iată, Eu stau la ușă și bat!". Îi vom deschide sau nu, vom răspunde Lui sau adversarului Lui, iată alegerea noastră. O alegere a cărei miză este mare. Mare, cât veșnicia.
|