Cum iti este viata asa iti este fata!
 

Plecând de la această constatare a înţelepciunii populare, citată de p. Teofil Părăian, aş vrea să aflu ce părere aveţi despre efectele faptelor omului asupra persoanei sale. Nu am citit prea mult pe această temă ( aş fi interesat să o fac dacă mi-aţi sugera ceva ),dar am observat că există o legătură între ceea ce facem şi ceea ce suntem, sau devenim ... Bunăoară, ca să fiu mai concret, desfrânarea atrage după sine, obrăznicia, neruşinarea ... Şi probabil că s-ar mai putea aduce şi alte exemple ...

O sa fiu offtopic probabil, dar postarea aceasta mi-a adus aminte de "Portretul lui Dorian Gray", de Oscar Wilde, o prelucrare a mitului lui Narcis. Dorian Gray era un tanar foarte chipes, frumusetea lui nu avea niciun cusur si din acest motiv a fost solicitat sa fie modelul unui tablou. Pictorul si-a pus toata maiestria, iar in momentul in care a vazut tabloul, Dorian s-a indragostit atat de tare de imaginea sa, incat si-a dorit ca el, cel real, sa nu mai imbatraneasca niciodata si sa fie pururi precum chipul din tablou. Dorinta i s-a indeplinit, s-a realizat un transfer intre el cel adevarat si cel din tablou. El a ramas tanar si frumos, ca si cum anii nu ar fi trecut, in schimb, chipul din tablou se modifica si ii arata mereu propria stare sufleteasca, ca intr-o oglinda. Dandu-se prada unor placeri frivole si traind doar pentru sine, ori de cate ori facea vreo fapta rea, se reflecta pe chipul pictat. Din cauza vanitatii lui, iubita sa se sinucide, pe tablou apar urme de sange. Cu timpul, pictura ajunge sa nu mai semene deloc cu originalul. Tanarul frumos ajunsese sa acopere tabloul care se uratise groaznic, pentru a scapa de remuscari. In cele din urma, in incercarea de a se elibera de blestem, Dorian il injunghie pe pictor, dupa ce ii arata portretul si apoi, cu acelasi cutit, incearca sa distruga si opera. Slujitorii gasesc in casa corpul injunghiat al unui batran foarte had, pe care il recunosc dupa inele ca fiind stapanul lor, langa un tablou care infatiseaza un tanar nespus de frumos. Transferul devenise reversibil.

da!! am vazut si eu filmul Portretul lui Dorian Gray in 2009!! este exact asa!! foarte buna realizarea, actori de prima mana!
si da, am observat si eu ca in timp, omul, ajungand la maturitatea vietii, arata pe chipul ca o carte deschisa, toate experientele care l-au marcat, ochii sunt doar oglinda sufletului, iar in privirea lui, omul iti arata de fapt cine este!! ar mai fi si atitudinea din timpul conversatiei, dar aceasta se poate "modifica" cu dibacie, cuvintele spuse sunt de prisos, cata vreme simti deja cu cine ai de-a face!!
pentru comparatie cautati fotografia cu Parintele Arsenie Boca (si nu numai) ca model de viata de virtuti intiparita pe chipul sau!!

Nu ai fost offtopic deloc! Foarte la fix. Mereu esti pe faza.
Uitasem de acest film...
Pace si bucurie de la Domnul!

Acest adevar ne este descoperit inca din primele pagini ale Vechiului Testament, atunci cand Dumnezeu nu a cautat spre jertfa adusa de Cain.

Scriptura ne spune ca " ... s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta? Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!"

Domnul a vrut sa-l atentioneze ca urmeaza sa savarseasca un pacat grav. Insa Cain nu a luat aminte si l-a ucis pe fratele sau.

Da, exemple mai sunt destule.

Medicul austriac stabilit in Franta, Franz Joseph Gall (1758-1828), a pus bazele unei teorii, Frenologie, nume dat de colaboratorul sau, J.C. Spurzheim, teorie care trage concluzii privind caracterul dupa trasaturile fetei(fizionomie).

Am auzit inainte de '89 la radio Romania o iintamplare despre acest personaj pe care incerc s-o redau pe scurt aici:
Fondatorul Frenologiei fiind in calatorie prin Europa si ajungand si in Rusia, a fost invitat de tar la un dineu la curtea sa; voind sa-l puna la incercare, tarul a ordonat ca mai multi ocnasi imbracati ca boierii sa fie prezenti la dineu.
Dupa o vreme de discutii despre teoria lui si dupa niste gustari udate cu bautura, tarul l-a intrebat pe invitat ce spune despre boierii de la curtea lui, la care medicul a raspuns:
-Maiestate, daca nu i-as vedea in straie boieresti as zice ca-s cei mai odiosi criminali.



P.S. Am raspuns la acest topic azi-noapte si figureaza in arhiva mea personala la pozitia #3(si dublat la #4, din greseala), dar probabil au fost sterse amandoua; revin acum cu o noua postare on-topic a aceluias mesaj,

nu le-a sters nimeni, sunt la alta rubrica"Spiritualitate ortodoxa"
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...434#post484434

O clipa, va rog! Sa nu incurcam iarasi borcanele...

Frenologia este o incercare, invalidata, de a descoperi trasaturi de personalitate (mai exact, trasaturi ale caracterului, adica atitudini stabile, valori, convingeri, insusiri ale vointei etc.) dupa ANATOMIA/conformatia/structura/morfologia capului (eventual si a creierului). Conform acesteia (Gall, Lombroso etc.), daca un om are oasele de un fel sau altul, el va avea inevitabil o personalitate sau alta. Inutil sa spunem ca oasele nu pot determina duhul omului.
O frunte inalta si bombata o poate avea si un imbecil si un geniu.
Iar Eminescu, de pilda, dupa raportul prof. Ghe Marinescu, avea un creier de marime medie, ceea ce atragea atentia fiind circumvolutiile mai elaborate, cu arhitectonica mai aparte.

In schimb, fizionomia fetei, privirea si alte trasaturi ale mimicii, sunt intr-adevar sugestive pentru personalitatea unui om, mai ales in ceea ce priveste viata afectiva (emotii, sentimente, atitudini) si volitionala.

E limpede ca un om cu fata schimonosita (ca mimica) nu prea are pace sufleteasca. Etcaetera...

P.S. Probabil ca "boierii" aceia aveau o anumita mimica, anumite gesturi, anumite pozitii ale corpului, anumite priviri (probabil speriate si dusmanoase, neincrezatoare si bolnavicioase) iar nu diverse forme si marimi ale capului care le-ar fi tradat, chipurile, trecutul criminal...

P.P.S. S-a strecurat o confuzie aici: "teorie care trage concluzii privind caracterul dupa trasaturile fetei(fizionomie)." Falsa definitie, deoarece Fizionomia e una (tine de musculatura fetei, in special), iar conformatia craniului inseamna altceva (tine de forma si marimea oaselor capului).

Interesant ca parintele Teofil, fiind nevazator, nu putea sa vada fata omului... si totusi pare a cunoaste fata oamenilor dupa voce (emotiile ce se tradeaza din vocea omului?)

Da, desigur, compensatia aduce la nevazatori un spor de acuitate in planul auditiv, printre altele. Insa cred ca Parintele detecta si altfel, cu o "a treia ureche" o multime de nuante ale vocii, privind atitudinea, pozitia de viata, intentiile ascunse etc.
Nu doar nevazatorii au dezvoltata aceasta modalitate rafinata de a asculta, ci si psihologii, medicii, oamenii din profesii de contact uman si desigur duhovnicii, in general.