Putin ajutor va rog
 

Salut,eu de la un timp ma simt ciudat,simt ca si cum Domnul Iisus Hristos nu mai este cu mine,eu simt ca si cum as fi omul cel "vechi".Va rog sa ma ajutati in privinta asta.

Antonie de Suroj are o parere interesanta.

In fiecare om, din punct de vedere religios, este format din doi oameni. Omul din copilarie care crede tot si se simte in siguranta si omul matur care nu mai crede orice (nu mai are voie sa creada orice).

Apoi , in una din cartile lui (nu mai stiu care fiindca am citit cam multe de ale lui), sustine o idee careia ii subscriu deoarece ma regasesc: omul matur ucide omul copilariei (omul credintei sincere) intr-o lupte inegala iar ce ramane este o nesiguranta (care in timp dispare dar in faza initiala de incertitudine este dura) si necredinta.

Prin faza descrisa de tine am trecut si eu... daca depasesti o anumita granita... s-ar putea ca situatia ta sa devina ireversibila.

P.S.
Ca offtopic...
Recomand cartile lui Antonie al Surojului mediului ortodox practicant (si a altor medii religioase conservatoare) daca biserica doreste sa aiba un dialog relevant cu secularismul si cu versiunea lui radicala mai radicala si uneori putin ostila (ateismul).

Te impartasesti? Calea sigura prin care nu mai suntem cu Hristos este sa ne despartim de Sfanta Euharistie.

Cel mai bine ar fi sa mergi la duhovnic

Multumesc pentru sfaturi chiar imi va fi de ajutor

Eu ma tem ca am "necazuri" cu lumea (sau mai bine zis lumea are necazuri cu mine) tocmai pentru ca nu am omorat omul din copilarie, si nici nu intentionez s-o fac, chiar daca cateodata se fac presiuni asupra mea din exterior.

Theodor13, probabil te consideri o exceptie; dar sa stii ca noi toti simtim cateodata ca din cauza relelor facute, Dumnezeu ne paraseste. Si atunci ce e de facut? Ne rugam.
Pentru mine cele mai frumoase rugaciuni au fost dintotdeauna Psalmii.
Uite unul dintre ei:

1.Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2.Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.

3.Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4.Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.

5.Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6.Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.

7.Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8.Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

9.Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10.Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

11.Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12.Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Intelegi, Theodor? Nu Dumnezeu se indeparteaza de noi, ci noi ne indepartam de El.

Nu ti se intâmplă numai ţie. La inceput, Dumnezeu ne mangâie cu mai multă usurinţă. Apoi îngăduie să fim incercaţi prin ispite. Citeste cartea Siluan Athonitul Intre Iadul Deznadejdii Si Iadul Smereniei

si vei afla raspuns la intrebarea ta. Ideea care se desprinde din această carte o reprezintă chiar cuvintele Mântuitorului ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznădăjdui!

Crezi că Sfantul Serafim de Sarov a stat degeaba in rugaciune pe o piatra vreo trei ani?

Miha-anca,cam da,ma simt o exceptie pentru ca m-am certat cu fiecare in parte si numai stiu ce sa fac de cateva zile ma simt asa

Theodor, eu una bucurie mare si nadejde am de la participarea la Sfanta Liturghie. E minunat sa vezi cum vii incarcat de ganduri si de griji si cum iesi alt om.

Mai am o intrebare.Un crestin are voie sa practice lupte sau box?