Pacatele straine
 

O categorie speciala de pacate, individualizata de catehisme si subiect frecvent de refectie a teologiei morale catolice o reprezinta pacatele straine. Acestea sunt 6 la numar:

a sfătui pe altul la păcat;
a porunci altuia să păcătuiască;
a consimţi la păcatele altuia;
a lăuda păcatele altuia;
a ajuta pe altul la păcat;
a apăra păcatele altuia.

Aceasta categorie ridica probleme morale deosebite in practica vietii crestine. De exemplu, unde se termina "cooperarea materiala la pacatul altuia" si unde incepe "cooperarea formala la pacatul altuia" ?

Uneori cazurile sunt clare. De exemplu, daca stim despre un coleg ca este betiv si seful ne ia deoparte sa ne intrebe daca avem vreun coleg betiv, stim ce avem de facut. Dar, alteori, cazurile sunt "pe muche de cutit" si poate ca fiecare dintre noi stim ori chiar am fost pusi in situatia unei alegeri de acest fel. Asupra unor asemenea lucruri va invit sa discutam.

Cred ca fiecare dintre noi se face vinovat de "consimtirea la pacat". Asta fiindca viata in societate este un compromis fara de care aproape ca nu poti trai.
Uneori nu putem face lucrurile fara ajutorul altora, si atunci apelam la "oameni cu ziua". Cam peste tot in tara probabil, este incetatenit obiceiul ca cel cu care te intelegi sa-ti munceasca, sa-i dai pe langa bani, bautura si... tigari. Cu bautura cumpatata nu am nimic impotriva, dar cu tigarile am cautat intotdeauna sa nu fiu de acord. Cu toate astea, n-am scapat. A trebuit sa merg in prima zi sa-i cumpar tigari, spunandu-i ca nu sunt de acord cu aceasta conditie, si ca altadata nu o mai fac. Cu toate astea, si in urmatoarea zi, daca nu m-as fi dus sa-i aduc tigari, m-ar fi lasat acolo fara nici o problema... Ca o consolare, imi spunea ca la fel a patit si cand a lucrat pentru preot, si cand acesta a trebuit sa mearga in alta localitate sa-i cumpere tigari, unde nu-l cunostea nimeni...
Si astfel de compromisuri sunt la ordinea zilei, inclusiv simplu gest de a servi cu "un foc" pe cel care-ti cere, desi tu nu fumezi...

Păi, dacă nu fumezi, de ce umbli cu foc la tine ?

Pe mine mă enervează situaţia în care, dacă nu am foc, cer unuia iar el se eschivează cu replica: "nu fumez". Păi nu te-am întrebat dacă fumezi, te-am întrebat dacă ai foc.....

A nu atenţiona pe aproapele tău în privinţa unui păcat pe care îl comite poate fi din aceeaşi categorie, a păcatelor străine.

Iezechiel 3

17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".

De obicei, creştinii înţeleg defectuos sensul poruncii "nu judecaţi" şi ignoră păcatele celor din Biserică de exemplu, pe motiv că "bîrna din propriul ochi e mai mare ca paiul din ochiul celuilalt". Nu judecaţi înseamnă nu condamnaţi, nicidecum nu criticaţi sau nu atrageţi atenţia.

Mda! Iata o intrebare care starneste multe alte... intrebari!...

Pe mine... "ma enerveaza" cel care fumeaza si NU are "foc", cerand de la oricine altcineva, imaginandu-i in mintea lui, fumatori. Daca un nefumator, are un chibrit in buzunar din motive binecuvantate de Dumnezeu, lui nu-i va face nici o placere sa-ti dea tie "foc", dar nici sa minta nu-i da ghes inima! In plus, e mult prea vizibila situatia in care omul intreaba de "foc" avand tigara neaprinsa in mana. Oare de ce intreaba? Sa-si aprinda lumanarea? Daca-i raspund "Nu fumez" mi se pare destul de corect; nefumand, nu-i obligatoriu sa am foc, iar daca am, nu agreez sa-ti dau tie "foc" la tigara!
Eu m-am referit la situatia in care esti in fata unei persoane de care-ti pasa si pe care nu-l poti refuza, stiind ca tu ai acel "foc", de care are el nevoie. Ce faci? Ii spui "Imi pare rau, nu pot; ia-ti singur daca-ti trebuie"? E greu...

Eu nu pot să văd decât două variante: prima, tutunul, în moderaţie (şi în pipă, că de ţigări încerc să mă feresc) nu este rău, şi nici interzis de Biserică. Şi atunci, îl aprind.


A doua: tutunul este rău în orice variantă. Şi atunci, trebuie să-l ardem. Deci, îl aprind :)


Acuma, trecând peste partea umoristică, treaba stă aşa: dacă Biserica îmi porunceşte că fumatul e păcat, atunci a da foc este cooperare la păcat. Dacă se întâmplă să am chibrite, deşi nu sunt fumător, şi mi se cere foc, pot, cu conştiinţa curată, să spun că nu am foc. Adică, nu am foc pentru ţigară, sau trabuc. Am foc pentru lumânări, dar nu e acelaşi fel de foc.

Pentru o mai bună înţelegere: dacă vine un oarecare şi cere foc, ca să-şi dea foc la casă, îi dăm ? Nu.

Eu unul nu refuz decât pe cei pe care îi apreciez prea tineri (şi, din păcate, se cam înmulţesc situaţiile în care, pentru că lucrez lângă vreo două şcoli, mă abordează nişte vajnici bărbaţi de clasa a zecea, cerându-mi foc)..... Dar, încă o dată, Biserica mea nu interzice fumatul decât în exces.

nimeni nu poate stabili ce este fumatul "in exces",

exact ca in bancul acela: "betiv" este cel care bea mai mult decat medicul sau.

Dar cine poate stabili ce este "mâncatul de porc în exces" ?

Sau, oare, în BO, excesul alimentar nu este păcat ? Şi dacă este, cine stabileşte limita ?!

Dar "băutul de vin în exces" ? Nu este păcat ? Şi dacă da, cine stabileşte limita ?

După logica ta, poţi să te îmbeţi zilnic, şi nu-i păcat, căci nimeni nu poate stabili limita excesului. Şi poţi mânca caltaboşi şi piftie până te faci de 150 de kilograme, că nimeni nu poate stabili limita excesului.

starea de ebrietate se poate constata foarte usor, de asemenea excesul alimentar are urmari - tulburari intestinale, constipatie etc.

Iata o... diferenta clara! Eu personal NU am o biserica. Si nici mama nu avea, asa incat cineva sa ma trimita "acolo" daca l-am suparat prea tare (asta ca tot era vorba de "umor negru", dar si de pacate straine). Biserica Ortodoxa, de a carui trup, cu nevrednicie incerc sa fac parte, se dezice total de astfel de metehne, chiar daca mai sunt "preoţei" care cu de la sine putere indraznesc sa fie mai ingaduitori!
In rest, Dumnezeu cu mila!