Eu si ea, casatorie acum sau mai tarziu
 

Se da urmatoarea problema: Eu si o ea . Varsta 24 de ani. Suntem impreuna de 7 luni de zile.
Timp in care am petrecut multe momente frumoase, dar si multe momente tensionante ( in care eram decisi sa punem punct relatiei ).
Ea isi doreste cat mai rapid cu putinta sa se casatoreasca ( "sa nu mai traiasca in pacat" ) insa eu nu doresc sa fac atat de repede acest pas din urmatoarele motive:
1. Avand in vedere ca au fost certuri destul de dese in care eram la un pas sa ne despartim, doresc sa mai las un timp de cunoastere ( chiar si un preot ma sfatuia sa fac asta ).
2. Mai intai de toate, as dori sa ne mutam impreuna ( deocamdata locuim separat ) pentru a ne cunoaste si mai bine si a trece impreuna prin unele etape ale vietii...sa vedem cum reactionam in unele momente, daca ne putem tolera unele tabieturi etc.
3. Nu avem o situatie financiara foarte buna incat sa se gandeasca la casatorie.

Avand in vedere "problema" de mai sus, cum ar trebui sa procedez?
Ea sustine sus si tare, ca nu mai are "timp de pierdut" , si daca nu ma hotarasc, ea ar vrea sa ne despartim. ( Nu stiu ce sa cred, daca ar fi in stare sa faca acest lucru, insa in alta ordine de idei, mi-as dori sa fac acest pas cand simt si eu, nu doar fortat de imprejurari ).

Astept cu interes, sfaturile voastre.

Multumesc.

Draga Marian,cred ca esti singurul in masura sa stie cum sa procedeze,iar citind ceea ce ai scris mai sus,raspunsul ti l-ai dat singur si anume ca nu simti sa faci acest pas acum si mai ales fiind fortat de imprejurari sau de presiunile partenerei tale.
Cine stie,poate astepti confirmarile noastre,insa,dincolo de ce ti-ar spune oricine,inclusiv prietena ta,cred ca cel mai important lucru in decizia pe care o vei lua este sa te simti impacat cu tine insuti.

Multumesc de raspuns.
Mai mult de atat, as vrea sa stiu cum o pot convinge sa mai amanam putin "marele moment". Nu sunt dispus sa o pierd, si o vad ca fiind viitoarea mea sotie, dar nu este acum momentul, si ea nu vrea sa inteleaga acest lucru.
Cand imi spune sa grabim lucrul acesta sa se intample, doreste din urmatoarele motive:
Ca traim in pacat ( nefiind casatoriti ) , ca avem relatii intime si ca dupa casatorie o sa fie altfel, o sa primim ajutor de la Dumnezeu pentru rezolvarea problemelor etc.

Spun asta deoarece a avut momente in care mi-a spus ca e dispusa sa faca acest "compromis" sa ne mutam impreuna inainte de casatorie. ( Poate atunci o sa decopar sau o sa descopere ca nu poate sa tolereze anumite lucruri, pe care nu le-ar putea afla, daca nu am face acest pas). Dincolo de principiul cu concubinajul vad un lucru util in asta.
Nu vreau sa o presez cu chestia asta, vreau sa o fac sa inteleaga ca e bine si pentru ea daca amanam momentul.

Este o hotarare grea, iar tu esti singurul care poate lua o decizie. Faptul ca ai deschis subiectul pe forum este un lucru bun, vei vedea ca sunt multi useri cu experienta, cu o viziune matura asupra lucrurilor. Personal cred ca pentru a face pasul acesta (la casatorie ma refer) iti trebuie si putina "nebunie" in sensul bun al cuvantului, un fel de curaj, dar asta doar daca esti convins ca cea de langa tine este sotia potrivita.

Nelinistea ta porneste de la faptul ca nu esti sigur ca ea este aleasa, sau din motive financiare?

Daca ati avea un duhovnic comun, v-ar ajuta mult. Chiar daca suna ca o replica standard, eu cred cu toata taria, ca o rugaciune facuta impreuna catre un Sfant, va poate ajuta sa luati hotararea corecta.

Mi-am adus aminte de parintii mei. Tata a fost hotarat de la inceput, de la a doua intalnire a fost convins ca ea este EA, mama nu vroia, bineinteles, ca e prea repede etc. etc. La un moment dat (dupa cateva luni) vine si-i spune "sa stii ca mi-am facut analizele ... dar vezi ca n-am sa le mai repet" :10:

Sfatul meu Marian e ca ambii trebuie sa va doriti asta si chiar daca unul pare ca forteaza, ca-si doreste mai mult, celalalt nu trebuie sa intre in casnicie cu inima indoita.

Daca ea isi doreste o familie si tu nu, mai bine e sa va continuati drumurile voastre separat.

cu un preot ortodox ati discutat cu privire la ceea ce tu numesti acest "compromis"?

vezi ca Dumnezeu numeste altfel acest pacat de moarte...

Nelinistea porneste putin din ambele motive numite de tine. Dar mai mult din motivele financiare. ( Plus ca nici ai mei nu prea sunt de acord, sa fac de acum pasul, dar asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu ea ).