Rautati verbale / atacuri la persoana / Rautatea umana in general
 

Incerc sa-mi dau seama de ce anume ii determina pe oameni sa aiba un comportament malitios.

Ce anume determina reactiile acide.
Ce putem face pentru a indrepta un astfel de comportament?

Va astept cu idei :-)

Pentru corectitudinea principiala, dar mai ales pentru a trage un folos din discutie, cred ca primul lucru ar trebui sa ne intrebam: ce anume ii determina pe oameni sa faca presupuneri sau aiba suspiciuni asupra bunelor sau relelor intentii ale celorlalti?

Iata: cand spui malitios, deja te referi la intentia rea din spatele unui comportament.

Dar cum nimeni nu poate cunoaste intentia REALA a celuilalt (cu atat mai putin in mediul virtual unde jumatate din informatia unei comunicari lipseste - adica limbajul nonverbal, gesturi, posturi, grimase, etc), o astfel de afirmatie este o presupunere. Este ce crezi sau suspicionezi tu despre celalalt, nu este ce este celalat in realitate. Spune ceva despre tine in primul rand, pt ca insasi faptul ca suspicionezi ceva rau, arata ca intentia rea este si in tine. Iar starea rea (de suspiciune si apoi eventual o etapa mai avansata de actiune/reactie negativa a ta) ti-o transmiti in primul rand tie insusi (agravandu-o), dar si celorlalti din jur, care se vor simti agresati si vor reactiona negativ la starea ta rea.

Astfel, un om care suspicioneaza ceva rau, se va agresiona si pe el insusi (amplificandu-si singur starea rea) si va determina o reactie rea si din partea celor din jur (care daca reactioneaza, vor confirma suspiciunea primului, iar cercul vicios se va agrava).

Asa ca am sa te intreb pe tine, inapoi, ca intr-o oglinda:

Ce putem face pentru a indrepta un astfel de comportament?

Te astept cu idei :-)

M-ai pus pe ganduri...

un posibil raspuns
 

Din materialul de la un curs pe care il citeam acum:

"Celălalt este cel mai adesea o persoană sau o comunitate adevărată, observată însă prin filtrul deformat al imaginarului. Ceea ce percepem este imaginea sa, iar această imagine, ca orice imagine, face parte simultan din real şi din ficţiune. Alunecând de la concret la imaginar, el este supus unei operaţii de simplificare şi de amplificare, atingând, la limită, caricatura sau simbolul. Banalitatea îi este refuzată; el trebuie să fie încărcat de sens, căci la ce ne-ar servi un altul care n-ar avea nimic de spus?" (Boia, p.117).



"Lipsa comunicării interculturale, moştenirea, experienţa directă, prejudecăţile, intensitatea conflictului contribuie la distorsionarea imaginii. La aceasta se adaugă nevoia de adversar, de referinţă negativă, precum şi faptul că psihologia colectivă nu înregistrează adesea decît aspectele traumatice, negative."

Foarte profunda afirmatia asta! Deci este pozitia egoistului, a omului care priveste spre sine, nu spre ceilalti, a celui care priveste lumea prin prisma nevoilor si dorintelor sale - adica privind spre sine; el este centrul atentiei, centrul universului, iar persoanele din jur sa-i serveasca la ceva; de fapt priveste persoanele din jur ca pe niste obiecte care au valoare numai in masura in care ii servesc scopurilor si nevoilor sale. Adica iubirea de sine. Iata cum filtrul unei patimi care se manifesta atat de subtil, deformeaza perceptia noastra asupra realitatii si omul vede nu lumea reala ci o lume distorsionata de propriile patimi (de propriile uriciuni)

Ca asa functioneaza firea cazuta a omului - priveste si aduna raul, nu binele.

Oare de ce exista in om aceasta nevoie de adversar, de opozitie, in loc sa existe/primeze nevoia de comuniune?

Reactiile acide (rautatea in general) au doua cauze, una in natura cognitiva - "nestiinta radacina" sau "necunoasterea fundamentala" iar celalalta in natura emotionala - lipsa dragostei.

Aceasta "nestiinta radacina" distorsioneaza imaginea despre “sine”, in general.

Distorsioneaza adevarul despre sinele propriu, sinele celorlalti si prin extensie sinele fenomenelor cu numen.

Cu alte cuvinte, mintea concepe in mod gresit modul in care exista de fapt “sinele”.

Modul gresit in care este perceput sinele de minte se numeste “apucare-de-sine”, pentru ca acesta pare ‘ceva’ concret, care exista prin sine, “cu de la sine putere”, in mod independent, neconditionat.


Omul are doua nivele de “apucare a sinelui”.

Primul este “innascut” (genetic – frica instinctuala), care rezida intr-un strat profund al mintii.

Al doilea este “conceptual” – prin perceptii/discriminari/simtiri/comparatii.


Cand omul “apuca-sinele”, mintea sa se aseamana foarte mult cu cineva care se afla intr-o stare de betie.


Rautatea omului apare din trei post-cauze generate de cauza radacina – “apucarea de sine”.

Acestea sint urmatoarele:
1.vulnerabilitatea imaginii sinelui
2.superioritatea imaginii sinelui
3.inferioritatea imaginii sinelui

1.Cand se pare ca sinele este atacat – mintea interpreteaza reflex circumstanta – genereaza reflex un simtamant in forma suferintei - reactioneaza violent mental, verbal sau fizic.

2.Cand mintea are o viziune inalta/exaltata despre propriul sine tinde sa priveasca cu dispret celelalte persoane si sa actioneze in consecinta. Dispretul este o forma de violenta.


3.Cand mintea apuca sinele altora si concepe ca acesta este intr-un anumit aspect superior propriului sine, dezvolta reflex simtamantul de invidie. Invidia este o alta forma de violenta.

Concluzionand - reactiile acide sunt generate fie ca forme de auto-aparare (ale unei minti contaminate de parerea-de-sine), fie din dispret sau invidie.

-------------------------------------------
Samsara, in general, este lumea "apucarii-sinelui".
Sfintii nu sunt din aceasta lume.
Pentru a nu pacatui trebuie sa iesim din ea.
Iesim din ea atunci cand mintea intelege/percepe modul in care sinele exista cu adevarat.
"Adevarul va va face liberi!"

propriile lor frustrari.

Sf. Ioan Scararul
 

Grairea de rau este pruncul urii, o boala subtire, o lipitoare grasa, ascunsa si uitata, care suge si prapadeste sängele iubirii, este fatarnicia dragostei, intinaciunea inimii, sarcina care impovareaza constiinta, pierdere a curatiei.

Am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori ai rautatii se aparau raspunzand ca fac aceasta din dragoste si din purtare de grija fata de cel pe care-l cleveteau. Daca spui ca il iubesti, roaga-te in taina pentru dansul, nu-l lua insa in bataie de joc .

Cel ce voieste a birui duhul grairii de rau sa nu ocareasca pe cel ce a cazut, ci pe demonul care l-a ispitit.

Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea. (Romani 14, 4)

Despre oameni pot sa am vagi banuieli, despre mine banuieli mai limpezi...:)
1. frica; frica de a nu pierde controlul situatiei, de pilda, pozitia de putere, vai...
2. prostia, graba de a reactiona inainte de a cugeta
3. lipsa obisnuintei rugaciunii (a celei scurte, de toata vremea)
4. presiuni culturale ale mediului, ca asa ne-am fost mai mereu invatati...
5. imbisericirea de carton, in fond...
6. tendinta camuflata de a ucide (ce altceva e malitia verbala?)
7. pe scurt, o relatie cvasi-nula cu Hristos; razvratirea; nebunia intreaga; boala/moartea adusa de pacat.

Ce pot face?.... Avind atata egoism, fiind deja buricul lumii?...
Toata lucrarea despatimirii in Biserica (Spovedanie deasa, rugaciune, post...). Cu mult mai concret, cu multa nadejde in Mila lui Dumnezeu. Ce altceva?

P.S. Poate ca e buna o cura de supunere fata de un om manios, adica a ma face sluga o vreme la unul care se poarta mai mereu cam cum nu imi place mie cum ma port. Sa fiu, astfel, in postura celor care au parte de rautatile mele, ca sa inteleg mai bine ce simt ei atunci cand eu ma port cu rautate.