Rai/Iad
 

De putin timp ma gandesc la un lucru :
Daca te gandesti in momentul in care savarsesti o fapta buna ca o faci de fapt pentru a ajunge in rai nu strict pt ca te-ai gandit tu sa faci acea fapta buna din inima fara a te gandi la "propriul interes" cum e considerata ?
o fapta buna sau o fapta rea(egosim banuiesc) ?

Daca faci cuiva un bine gandindu-te ca in acel mod esti placut Domnului si-ti rezervi un loc in Rai, fapta aceea este buna (ai facut un bine cuiva) insa are doar chip exterior, nu si chip interior, caci nu e nascuta din credinta in Hristos, din iubire pentru aproapele, dintr-o credinta lucratoare prin iubire.

părintele Savatie Baștovoi spune că este un exercițiu bun pentru a ajunge să faci cu adevărat fapte bune.

In toate este un inceput. Poate viata ne-a format intr-un mod egoist si noi nu ne prea putem desprinde de vechile metehne. Ce sa facem? Daca nu simtim de la inceput acea dragoste care sa vina din interior, trebuie sa ne impetrim inima si sa nu mai facem bine fiindca o facem din egoism pentru a ne pregati un locsor cat mai comod in "sala vesniciei"? Oare nu chiar gandul asta vine de la vrajmas, tot sa nu indraznim sa facem fapta cea buna?
"Pofta vine mancand". Ceea ce astazi o facem din indemnul Mantuitorului de a fi buni si milostivi pentru a "cuceri" Imparatia Cerurilor, maine, tot prin lucrarea si harul Lui, vom ajunge sa nici nu mai gandim la vreo rasplata, ci fiindca simtim astfel in adancul sufletului nostru!

Rai/Iad
 

Pur si simplu cand faci o fapta buna o faci pentru ca asa consideri ca e normal sa faci !

Corect ce spuneti dar ar trebui subliniat un aspect.Noi oamenii avem senzatia ca ii facem o favoare lui Dumnezeu facand exceptional ceea ce ar trebui sa fie trairea naturala.Desi Hristos ne-a spus care este semnificatia slugii netrebnice (Luca 17:7-10) noi oamenii continuam sa negociem mizerabil pretinsa noastra,de cele mai multe ori,bunatate.In esenta consideram ca totul este un targ si Dumnezeu ne este dator desi sluga netrebnica nu slava o cauta ci implinirea smerita,constienta a ceea ce,in viata de zi cu zi,nici macar nu putem implini constant.Si atunci ne targuim,stiind ca putin dam si mult cerem,speram sa scoatem un pret bun al mantuirii noastre.Insa mai o categorie,nu noi marea majoritate,care prin voia lui Dumnezeu,urmand exemplul Mantuitorului,se golesc de sine,se leapada de targuiala,se smeresc ca o sluga si ating nivelul spus de dvs.Restu avem tendinta,dupa ce venim de la camp,sa-i zicem una Stapanului care ne vream cu inima inaltata la cer si cu semnul crucii pe patimile noastre de targoveti ai mantuirii.Nimeni nu atinge acel nivel fara despatimire reala,fara a lua crucea si a-l urma pe EL,uitand cu totul de sine si golindu-se pentru a fi umpluti cu lumina Lui,caci cine este sluga netrebnica aici in Imparatie va sta la masa ospatului.Sper, pt noi restu, ca mila lui Dumnezeu sa nu fie direct proportionala cu ce salasuieste in noi pt ca atunci sa vedeti ce scrasnet al dintilor si ce plans va fi pe slugile cu adevarat,in rau,netrebnice.

Sa stiti care aceea invatatura a lui Hristos cu privire la sluga netrebnica izbeste direct in mandria umana,plina de merite si justificari,uitand ca fara lepadare de sine orice fapta pretins buna dar mancata de pacat la radacina,nascuta din patima si mandrie,este doar o haina jerpelita si rupta in fata slavei lui Dumnezeu.Noua ne placem sa ne credem buni si stapani,nu netrebnici si slugi dar suntem,ramanand asa, doar nenorociti,saraci,orbi si goi,ca sa citez cuvintele din Apocalipsa.Cine are curaj sa se roage ,,Da-mi Doamne ceea ce merit"? :)

Fapta e buna cand o faci deoarece asa simti tu.Daca o faci ca sa ii placa Domnului nu prea mai e o bila alba in cartea vietii tale de "dupa".

Cam asa m-am gandit si eu , dar cateodata imi vine pur si simplu in minte . nici macar nu vreau asta ...

Totusi , ms tuturor de raspunsuri si daca vreti sa mai continuati pe mine nu m-ar deranja deloc !

"Vai celui care numeste binele rau si raul bine !" (Isaia 5:20)
O fapta rea, daca este un pacat intrinsec, este, prin definitie, un lucru care nu ar trebui sa se intample, indiferent de intentia celui care il face. Dar si inversul este adevarat: faptele bune au valoarea lor intrinseca. Asa, de exemplu, talharul Dismas, cel rastignit la dreapta Domnului, intelegem ca s-a cait pentru a ajunge in rai. Stim acest lucru din aceea ca, imediat dupa ce s-a cait, a spus: "pomeneste-ma, Doamne, in imparatia Ta". Iar acest fel de cainta a fost considerat suficient de Domnul.