Fericiti cei saraci cu duhul ?
 

Poate cineva sa-mi explice ce inseamna "Fericiti cei saraci cu duhul" ?

Poate sa insemne ca cei prosti sunt fericiti (o posibilitate demna de luat in considerare, fara nici o ofensa adusa prostilor) ?

Sau se refera la smerenie ? Daca da , de unde si pana unde aceasta interpretare, de ce nu se refera la un fel de duh , cum e Duhul Sfant. De ce in anumite parti ale Bibliei consideram ca duhul este Duhul Sfant iar in alte parti ca duhul e smerenie ?

Si pana la urma de ce sa nu interpretam conform dictionarului limbii romane ?

Si in cea mai de urma observatie: de ce sa interpretam ?

Uite, citeşte în catehismul ortodox.

Am citit catehismul.
Daca interpretarea data de sfantul Ioan Gura de Aur e inspirata de la Dumnezeu, atunci de ce nu se corecteaza Biblia si sa se scrie "fericiti cei smeriti de buna voie" ?

Sau pur si simplu de ce scrierile sfintilor inspirate de Duhul Sfant nu sunt adaugate la Biblie ca texte la fel de legitime ca VT si NT ?

Duhul Sfant nu Se contrazice pe Sine. Noi marturisim ca Prorocii, Sfintii Apostoli si Evanghelisti au scris cartile Sfintei Scripturi sub inspiratia Duhului Sfant, si tot Duhul Sfant este Cel care i-a inspirat pe Sfintii Parinti in interpretarea Scripturii. Mai mult, Acelasi Duh Sfant ne ofera si noua darul intelegerii.

Avem nevoie de talcuirile Sfintilor Parinti, dar si de o viata mereu imbunatatita din punct de vedere duhovnicesc, tocmai pentru a nu intelege cuvintele Scripturii fiecare dupa masura propriilor neputinte si patimi.

Dar ele sunt la fel de legitime, făcând parte din Sfâta Tradiţie. (se aude Florin?)

[quote=iliegh;500212]Poate cineva sa-mi explice ce inseamna "Fericiti cei saraci cu duhul" ?

Poate sa insemne ca cei prosti sunt fericiti.


Daca traiesti in lumina duhului sfint, in rugaciune si smerenie cea ce astazi nu intelegi intr-o zi vei intelege.
Nu trebuie sa te straduiesti sa intelegi sa faci eforturi uriase, intelegerea acestui concept vine de la sine in timp.
cel ce se considera bogat cu duhul (duhul sfint) acela nu este in duhul sfint, este in mindria si aroganta diavolului.
de aceea trebuie sa te consideri sarac cu duhul (fara duhul sfint) si sa-L cauti a fi in lumina lui dumnezeu a duhului sfint tot timpul si vei fi fericit.

pentru asta trebuie sa spui o ora sau doua pe zi in continuu Țmiluieste ma Doamne pe mine inselaciunea, inselaciuniiȚ.



Ioan
cel mai mic dintre cei mici.

[quote=androni;500261]Ioan, imi pare rau sa te anunt ca eu sunt cel mai mic dintre cei mici, nu tu.
Sunt cel mai mic si vreau sa se stie, altfel ce rost ar mai avea sa fiu cel mai mic daca lumea nu ar afla de indata ce sunt: cel mai mic.

Pot sa-ti dovedesc asta prin faptul ca tu pari sa sti mult mai multe lucruri decat mine, esti mult mai invatat, deci nu ai cum sa fi cel mai mic, din moment ce eu sunt mult mai mic.

Deci oameni buni, eu sunt cel mai mic nu Ioan, nu va lasati pacaliti.


P.S. Daca tot veni vorba de smerenie.

Nu vă mai certați. Puteți fi la fel de mici amândoi.

Nu ne certam, ne revendicam doar statutul de cel mai mic. Nu putem fi cel mai mic amandoi. Putem fi mici, dar pastila "cel" exclude pe unul dintre noi.

"Predica de pe munte" nu poate fi rupta de "Imparatia lui Dumnezeu". Le abordam doar didactic separat, insa cele doua "concepte" sunt convive.
Lucrul acesta reiese mai intai din versetele preliminare (Matei 5, 1-2) care, la prima vedere, nu par a fi decat o prefata la Predica propriu-zisa.
Cu toate acestea, ele ne dau de inteles ca de fapt ne intalnim nemijlocit, personal, cu Imparatul, cu Adevarul revelat.
"si sezind El", "au venit la El ucenicii Sai", "deschizindu-Si gura" si "ii invata" - sunt expresii care suna precum secventele liturgice. Ele fac accesibila iluminarea prin care noi, cititorii si ascultatorii, incepem sa percepem ca Insusi Domnul isi implineste slujirea de Invatator. Duhul nostru se inalta, astfel, deschizindu-se Predicii.
Aceste cuvinte sunt parte a slujbei liturgice; ele sunt adresate de diacon preotului, in momentul cand preotul este pe punctul de a rosti inceputul Liturghiei.
Pentru ce acestea?
Doar pentru a starni interesul nostru ca pe un fel de curiozitate?...
E altul scopul: sunt astfel trezite in noi stari sufletesti dintre cele mai inalte si mai ales sentimentul de veneratie fata de fiecare cuvant al Scripturii. Sa fim treji, sa luam aminte, sa stam cu frica, intrucat urmeaza sa ni se transmita semnificatii si indrumari fara egal pentru propria noastra viata.

Doar asa se cuvine sa ne apropiem de Fericiri si Imparatie. Altminteri ne departam, de fapt. Si sigur ca nu pricepem si nu punem la inima.... Si facem taraboi, in noi insine mai intai...