V-ati schimbat?Puteti spune ca v-ati schimbat?
 

Puteti spune ca v-ati schimbat in bine?Au fost momente in viata voastra de ratacire ,au fost momente cand nu credeati in Dumnezeu sau nu va pasa?Ce v-a facut sa va indreptati catre Dumnezeu?Cum L-ati cunoscut personal pe Dumnezeu?Ati facut o schimbare totala sau credeti dintotdeauna in El?
Ce il determina pe om sa se schimbe si cum poate avea o motivatie mare?Ce ne zice Mantuitorul Nostru Iisus Hristos despre schimbare?
MULTUMESC
Dumnezeu sa va binecuvinteze!

"Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

Pana acum ceva vreme credeam ca da... ca m.am schimbat. Azi... nu stiu ce sa mai cred despre mine, decat ca ma simt ca ultimul pacatos... cel mai mare... Mi.am batut joc de tot... de data asta cu stiinta. Trebuie sa imi spal iar haina patata si sa ma intorc din groapa in care m.am bagat cu mana mea.

Ce stiu acum si nu stiam inainte e unde sa ma duc si cum sa imi cer iertare. lucru ce mi se parea f gteu de facut pt ca mandria e pacatul primordial...

Pe mine m-a ajutat sa inteleg credinta si sa ma apropii de Dumnezeu, o matusa din partea mamei. Parintii mei nu erau credinciosi, tatal meu nu credea chiar deloc, iar mama credea dar nu era practicanta. Ce mi-a placut la matusa mamei mele era caldura pe care o simteam in compania ei, avea o dragoste fata de oameni si o purtare tare delicata, sa bucura pentru lucruri marunte, vizita pe care i-o faceai era o adevarata sarbatoare, de la ea am invatat ca oamenii credinciosi sunt tare frumosi.

Ce m-a folosit intr-o alta etapa a fost spovedania si randuiala in care te aseaza un duhovnic, dar asta dupa ce am acceptat sa ma spovedesc si am inteles ca este bine pentru sufletul meu sa fac ce imi spune parintele duhovnic.

Eu am fost atee, ma certam cu mama pe tema existentei lui Dumnezeu. Pe mine m-a facut sa ma schimb Bunul Dumnezeu si Gradina Maicii Domnului, Sfantul Munte Athos. Dupa ce am inceput sa cred in Dumnezeu cu tarie, i-am cerut Domnului sa imi arate daca ortodoxia este cu adevarat calea cea buna pentru ca intelesesem ca pentru a pastra pe Dumnezeu cu mine nu e necesara numai credinta ci si gasirea si pastrarea unei cai bune de mantuire. Astfel am rugat pe Domnul asa: Doamne, daca ortodoxia este calea cea adevarata, trimite-mi Doamne un preot ortodox care sa vorbeasca romana, pentru ca eu locuiam intr-un satuc-statiune langa Muntele Athos. Daca Doamne imi trmiti acest preot, am zis, voi fi incredintata ca ortodoxia este calea cea buna. Dupa 6 luni de rugaciune si asteptare a venit acest duhovnic in persoana unui ieromonah din Republica Moldova care se afla in drum spre Muntele Athos.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Doamne Iisuse Hristoase esti bucuria mea, esti fericirea mea!
Slavit fie Domnul in veci!

Cu toate acestea cer Domnului mereu sa imi dea puterea sa imi schimb firea, sa imi dea puterea sa imi inving neputintele si slabiciunile, sa alung pacatele. Stiu ca nu e suficienta credinta pentru a-mi schimba firea pacatoasa, ca e nevoie de despatimire pentru ca nimic necurat nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu. Si asta am inteles-o vazand ca desi cu tarie cred in Dumnezeu eu totusi pacatuiesc. Deci credinta mea nu e suficienta pentru curatarea sufletului meu ci si nevointa, si infranarea si taierea voii infaptuite prin puterea primita de la Dumnezeu. Dar cum sunt o pacatoasa si nu ma rog indeajuns, si putere primesc mai putina, pe masura nevointei. Taierea voii este un lucru tare greu de infaptuit. Toata ziua: vreau sa mananc asta, vreau sa fac cutare lucru, vreau sa merg acolo, vreau....vreau.... vreau....lucruri desarte.

Eu zic despre mine ca m-am schimbat in bine. As vrea tare mult sa fie adevarat.
Parerea unora este ca, dimpotriva, m-am schimbat in rau, am devenit prea serioasa, ca m-am "babit", m-am ramolit, ca "m-am dat la fund" (!?!)
Altii sunt de parere ca, in sfarsit, am intrat pe Calea Adevarului.
Eu cer ajutor Domnului sa ma tina pe Cale si astept parerea Lui.