Importanta constiintei dogmatice
 

De fapt e vorba despre scrisoarea părintelui Matei Vulcănescu care mi-a părut o reacție autentic ortodoxă cum rar vezi în vremurile noastre de la coada vremii:
http://ortodoxiacatholica.wordpress....ma-monofizita/

citind scrisoarea am început să mă gândesc și la importanța conștiinței dogmatice, chestiune care mă preocupă de mai multă vreme, și mi-am amintit că citisem undeva la părintele Sofronie că viața duhovnicească și conștiința dogmatică nu pot fi tratate separat. Ca orice copil al veacului am dat repede search pe google la „saharov”+„conștiință dogmatică” și iaca ce am găsit:

http://laurentiudumitru.ro/blog/2008...ronie-saharov/

Eu as fi mai retinut in chestii din astea.

Daca ai sa citesti si comentariile, ai sa vezi ca autorul articolului, imbratiseaza oarecum motivele stiliste ale schismei desi formal cel putin se dezice de ei.

Probabil ai vazut ca articolul a atras si dat apa la moara la multi stilisti, crezi cumva ca e o intamplare?

In ceea ce priveste constiinta dogmatica" abordata cu maturitate si echilibru nu este pentru majoritatea, in schimb s-ar gasi suficienti din aceasta majoritate s-ar putea sa o simuleze dand nastere la tot felul de idei si atitudini nu tocmai pozitive in final.

Cu ceva ani in urma am gasit curentul anti-ecumenist pozitiv si interesant, dar pe urma am descoperit cum se coreleaza cu problema stilista si mai ales ce a ajuns sa produca in BOR si nu mi s-a mai parut atat de pozitiv.

Eu unul nu simt deloc duh schismatic in scrierea parintelui. Daca as fi simtit nu as mai fi postat textul respectiv.

Nu am zis ca are duh schismatic.
Ci doar imbratiseaza unele din argumentele schismatice ale stilistilor.

Ca nu trebuia indreptat calendarul de ex. ca a fost facuta ca urmarea unei conspiratii, etc.

Schimbarea asta nu a produs tulburare decat acolo unde erau deja suflete tulburate, dovada ca Biserica reuneste atat pe cei care tin calendarul "pe nou" cat si "pe vechi".

Doar stilistii nu si-au putut gasi locul.

Si repet, faptul ca articolul a atras atentia stilistilor (citeste comentariile) arata ca ceva nu miroase bine.

Adica acolo unde vezi ca se aduna hienele categoric nu vei gasi un om sanatos si cu pusca in mana.

Stilistii imbratiseaza orice critica la adresa clerului ca sa isi sustina ratacirea. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa luam pozitie (fiecare potrivit cu locul si masura sa) impotriva abaterilor de la dreapta credinta. Constiinta dogmatica nu este a celor alesi cum pari a sugera in primul tau mesaj..ci fiecare, atat cat ii e dat sa dogmatiseasca (fie ca vorbim de simpla rostire corecta a crezului), trebuie cu orice pret sa caute a crede conform cu predania Bisericii fiindca altfel va cadea duhovniceste (psihologic s-ar putea sa ii mearga bine dar ce va folosi omului daca va castiga lumea intreaga si sufletul sau va pierde?). Experienta ma invata ca esti o persoana cu care eu unul nu pot de nicio culoare discuta asa ca acesta e ultimul mesaj pe care ti-l adresez pe acest forum. Toate cele bune iti doresc!

Si imbratiseaza in egala masura pe cei care o fac, pentru ca asta e mirosul care atrage acest gen de oameni.
Probabil intelegi ce vreau sa zic, cred ca nu mai e cazul sa aduc in discutie paralela cu albina si musca.

Ca si (inca) o dovada in acest sensi mentionez primul comentariu la articolul respectiv:

Iar prin raspuns, desi formal autorul se delimiteaza de BOSV, practic le imbratiseaza o buna parte din argumentele lor schismatice.

Cunosc aceasta melodie, a insotit inca de la inceput propaganda antiecumenista.

Intreb si eu, cine stabileste care si ce sunt abaterile de la dreapta credinta?
Bloguri ca cele de mai sus?

Parerile personale ale fiecarui individ "potrivite cu locul si masura sa"?

Conform definitiei tale (destul de vagi de altfel) si Luther a avut un fel de "constiinta dogmatica".

Si cei care i-au urmat in actiunile sale au avut un fel de "constiinta dogmatica" asa cum zici tu "potrivite cu locul si masura sa".

Dar vai, asa cum ai spus si tu, la ce le-au folosit "constiinta dogmatica" daca sufletul si l-au pierdut?

Experienta ma invata ca esti o persoana cel putin imatura duhovniceste, usor manipulabila si care mai are ceva de mestecat pana sa-si formeze o adevarata "constiinta dogmatica".

P.S. link -ul de pe site -ul lui Laurentiu Dumitru cu Arhim. Sofronie n-are nici o legatura cu subiectul asta.
Acolo notiunea de "constiinta dogmatica" este folosita in cu totul alt sens si context.

http://savatie.wordpress.com/2008/07...-si-dogmatism/
un text apartinand lui Savatie Bastovoi. Nu se axeaza pe importanta constiintei dogmatice ci mai degraba este un raspuns celor care vad dogmele ca pe o constrangere (cum e si cazul lui David Balfour, englezul caruia ii scrie parintele Sofronie in textul de pe blogul lui L.Dumitru). Gasesc ca abordarea aceluiasi subiect de catre doi parinți imbunatatiti ilustreaza, intr-un mod greu de surprins in cuvinte, atat unitatea trairii ortodoxe autentice („viata este una singura”), cat si diversitatea minunata a ipostasurilor. (prin ipostas intelegand ceea ce ce suntem noi indivizii meniti sa devenim). Evident nu e vorba de o ilustrare care sa se apropie de perfectiune caci nimeni nu e fara de pacat/neputinte pe pamant.

Am citit acel comentariu, parintele scrie impotriva stilismului, spunand chiar ca nu au Succesiune Apostolica si preotie.
De fapt imboldul spre schimbarea calendarului a aparut datorita alunecarii Patriarhiei de Constantinopol spre o pozitie ecumenista in acei ani. S-a dorit sa se faca niste pasi pentru apropierea de celelalte culte din vest si apoi unire. La intrunirea pentru discutarea calendarului s-a incercat sa se schimbe mai multe, inclusiv postul, dar numai schimbarea calendarului a fost aprobata, pentru ca nu tinea de dogma sau canoane. Ca dovada ca acesta era motivul avem Enciclica data de Patriarhia de Constantinopol in 1920, cu trei ani inainte de conferinta pentru schimbarea calendarului (punctul 6): http://www.crestinortodox.ro/forum/s...84&postcount=7
Adevarul e ca puteam sa stam linistiti si cu vechiul calendar, ca rusii si sarbii. Eu cred ca ar trebui sa se intalneasca si sa se puna de acord, ori vin ei la noul calendar, ori revenim noi la cel vechi. Desi acum asa s-a obisnuit lumea, s-ar produce iar vreo ruptura.

Catalin te rog cu prietenie ca, indiferent de aserțiunile lui AlinB, să nu deturnezi subiectul initial al topicului care este legat (la un nivel particular) de atitudinea BOR fata de „bisericile” necalcedoniene, si (la un nivel general) de importanta constiintei dogmatice. Astept cu interes opinia ta in chestiunile subliniate.

Ambele articole spun acelasi lucru, la fel cu cel al IPS Antonie Plamadeala despre pietismul neoprotestant din ortodoxie: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxa-69434.html
In cazul monofizitiolor (miafizitilor) e evident care e invatatura ortodoxa si abaterea de la ea, e stabilita de Sinodul Calcedon. Iar articolul e corect, si eu am observat acele randuri de pe site-ul Patriarhiei, care ar trebui reanalizate. Pentru ca s-a crezut si sperat ca miafizitii vor accepta invatatura ortodoxa, dar ei nu au de gand sa faca asta. Iar o combinatie intre cele doua invataturi este o aiureala tot neortodoxa.
Iar Parintele Sofronie spune ceva firesc: "Trei lucruri nu înţeleg:
1) o credinţă adogmatică,
2) un creştinism nebisericesc,
3) un creştinism fără nevoinţă.
Şi aceste trei: Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină) – sânt pentru mine un singur tot al vieţii."
Orto doxia inseamna dreapta credinta, invatatura, o traire fara dogma e un nonsens, o aiureala pietista neoprotestanta, conceptie venita bineinteles cu ecumenismul.