Cum poate omul sa se mantuiasca.
 

Am gasit la Sfantul Petru Damaschin, urmatoarele cuvinte:

"Orice om, daca vrea sa se mantuiasca, nimeni nu-l poate impiedica, nici vremea, nici locul, nici indeletnicirea. Numai sa nu se foloseasca de un lucru pe care vrea sa-l faca impotriva firii lui si sa-si indrepte orice cugetare cu dreapta socoteala, dupa scopul dumnezeiesc. Fiindca nu cele ce se fac sunt de trebuinta, ci gandul prin care se fac. Nici nu pacatuim fara de voie daca nu consimtim mai inainte de buna voie cu gandul si nu cadem in robie. La fel greselile facute intru nestiinta vin din cele intru cunostinta."

Oare mai avem indreptatire inaintea lui Dumnezeu? Mai putem sa spunem ca vremurile au fost grele, ca locul a fost nepotrivit, ca serviciul nu ne-a lasat sa ne apropiem mai mult de El? Am vazut ca Sfantul pune accent pe gandurile care stau in spatele faptelor, pe indreptarea acestora catre voia lui Dumnezeu.

Cred ca o sa dau un raspuns care ma surprinde chiar si pe mine insumi:

Omul nu poate sa se mantuiasca. El trebuie sa fie mantuit.

De aici pleaca totul. Doar sfintii parinti ne invata sa tinem paza mintii. Curatirea omului are mai multe trepte sau faze. Prima este aceea prin care constientizam ca am gresit , realizam starea pacatoasa, insa realizam mai mult exterior sa spun asa, adica pacatele vizibile si mari. E prima trezire. Cand te hotarasti sa spui stop si sa incepi sa te indrepti. Dupa ce reusesti sa scapi de pacatele astea mari, exterioare, fireste prin rugaciune, spovedanie deasa si ajutorul Domnului, incepi sa vezi si pacatele mai ascunse, din inima, ce vin si din fire. Realizezi ca faci pacate, inainte de a gandi, mai ales cele din obisnuinta gen, iuteala firii, cuvinte nepotrivite intrate in vocabular de mult timp si inradacinate in fire, sau diverse actiuni mai mult sau mai putin pacatoase. ex. a rade de necazul altuia - gen amuzament, a face glume nepotrivite gen tachinari uneori usturatoare, etc.
Si cu acestea este lupta mare, pentru ca e greu sa scoti ceva inradacinat poate din copilarie.
Si apoi ti se indreapta cugetul spre minte. Si observi in tot locul pe unde mergi, ca mintea daca nu e pazita cu paza mintii, aluneca spre pacat. Ganduri de orice fel se perinda prin minte, si daca nu sunt cernute, si alungate cele rele acelea dupa consimtirea lor vor trece in actiune. Insa uneori nu trec in actiune, in fapta, dar raman consfintite in minte si acela e pacatul cu gandul. De ex. judecarea aproapelui fara a-i spune: stiu eu cum esti ca esti asa sau altfel dar nu mai spun.

Paza mintii e destul de greu de infaptuit, ca mintea fuge usor de tot. Aluneca la cea mai mica neatentie sau slabire a pazei. Eu calatoresc mult cu autobuzul, chiar si 3 ore zilnic, distantele fiind mari, si in autobuz am constatat ca vazand oamenii ce se perinda, vezi si o groaza de pacate. Si atunci ca sa nu judec ma detasez complet si spun rugaciunea inimii. Sau alteori analizez in minte pasaje biblice, spre intelegere. Ei bine de multe ori mintea aluneca, la cea mai mica neatentie si ma trezesc gandind cine stie ce desertaciune din lumea asta.

Intr-o seara tot in autobuz intorcandu-ma acasa, fiind foarte aglomerat, m-am uitat atent in jur. oamenii tacuti, obositi, fiecare privea in gol. Si mi-am dat seama ca fiecare gandeste cele ce ii preocupa. Pe chip li se vedeau preocuparile, unul trist, altul plictisit, altul dezarmat, altul dezamagit. Nici unul nu era vesel sau fericit. Aveau mintea ocupata cu desertaciunile lumii acesteia. Din prinosul inimii vorbeste gura, bune sau rele. Asa si cu mintea. Gandurile ne sunt dupa cum ne este inima.

Sa ne straduim cat putem sa ne ocupam mintea cu Dumnezeu si nu cu desertaciunile acestei lumi.

Corect! Dar mantuirea nu poate fi posibila fara acordul viu si continuu al omului. Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasma! In felul acesta nu mai discutam despre mantuire. Cuvantul "mantuire" inseamna eliberare, izbavire dintr-un necaz, dintr-o durere. Te simti complesit de... ceva potrivnic vointei si idealurilor tale? Daca da, vei incepe sa-ti cauti mantuirea si, implicit, vei constientiza nevoia de un Mantuitor.

Daca nu te vei simti inlantuit de o putere potrivnica si superioara fortelor proprii, atunci te vei socoti liber, mantuit, numai bun sa-i judeci pe altii si sa imparatesti lumea. Chiar daca nu vei marturisi ca gandesti asa, la nivelul subconstient, asta va fi credinta si atitudinea ta/mea, fata de restul lumii.

adevarata observatie.

Leonte a dat un raspuns complet, frumos formulat, la care subscriu. Omul nu se mantuieste prin propriile sale puteri sau prin merite personale, ci prin mila lui Dumnezeu. Dar asta nu inseamna ca omul trebuie sa aiba o atitudine pasiva si indiferenta, ci este dator sa se osteneasca pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu, sa Ii faca voia, sa traiasca alaturi de El inca din aceasta viata. Un Sfant Parinte spunea ca daca nu L-ai cunoscut pe Dumnezeu in aceasta viata, nu vei avea parte de El nici in viata viitoare.

Isaia 45>Ezechiel 36:26-27.

Adevarat.

"20. Adunaţi-vă, veniţi, apropiaţi-vă laolaltă, cei rămaşi cu viaţă dintre neamuri! Nu îşi dau seama de nimic cei ce duc după ei un idol de lemn şi se închină unui dumnezeu care nu poate izbăvi!
21. Grăiţi, apropiaţi-vă şi sfătuiţi-vă unul cu altul! Cine a vestit aceasta, cine altădată a dat de ştire? Oare nu Eu Domnul? Nu este alt dumnezeu afară de Mine. Dumnezeu drept şi izbăvitor nu este altul decât Mine!
22. Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce locuiţi toate ţinuturile cele mai îndepărtate ale pământului! Că Eu sunt Dumnezeu tare şi nu este altul!" Isaia 45

Dar se cuvine ca tot credinciosul sa stie cum sa se intoarca catre Dumnezeu. Ca nu e intoarcere usoara si uneori dureaza toata viata.

Ce-am cugetat azi , "intamplarea" a facut sa citesc in aceasta seara in Isaia si tare m-am bucurat. ca nimic nu e intamplator. eram mahnita de fratii mei intru credinta, de noi toti, ca prea ne impotrivim unul altuia pe orice cuvant. Si tare ne mai contram slujind patimilor.

Adunati-va frati intru credinta si intru iubire sa petreceti si sa va sfatuiti.
Nu stati impotriva unul altuia slujind patimilor spre bucuria neamurilor.
Lasati patima fara hrana ca se va stinge si va muri.
Hraniti-va sufletele cu Cuvantul lui Dumnezeu si umpleti inima de iubirea dumnezeiasca.
Hraniti-va apoi unii pe altii ca din prinosul inimii vorbeste gura.

Cand un om te sfatuieste si simtirea ta este ca o strangere de inima ce se revolta usor si te indeamna sa raspunzi imediat, apai aceea e patima. nu raspunde, nu hrani patima. taci si asculta, lasa inima sa se linisteasca si roaga-te lui Dumnezeu.

Pentru doamna Dobrin:cunosc o fiinta minunata a lui Dumnezeu care mi-a spus odata:,,Cand este plin de nori in jurul tau sa ma cauti daca ai nevoie de un gand bun".Implinea fara sa stie cuvintele unui monah roman,nu imi mai aduc aminte exact citatul si voi parafraza,care spunea ca starea jertfelnica placuta inaintea lui Dumnezeu este si aceea de a nu-l goni din mintea ta pe cel care isi pleaca capul doborat pe umarul tau.Din aceasta perspectiva,si nu numai,sper ca aceea chemare a dvs catre fratii dvs de credinta sa se implineasca ca placut miros de tamaie spirituala in fata lui Dumnezeu.

Ce înseamnă cuvîntul: „Bucuraţi-vă totdeauna; rugaţi-vă neîncetat; în toate mulţumiţi" (Tim. 5, 16 - 18)?

R ă s p u n s : În aceste trei lucruri se cuprinde toată mîntuirea noastră. A se bucura pururea este o chezăşie a dreptăţii; căci nu se poate bucura cineva dacă nu vieţueşte totdeauna potrivit dreptăţii. Rugăciunea neîncetată împiedică orice rău, căci aceasta nu dă loc diavolului în noi. În sfîrşit mulţumirea în toate este o dovadă vădită de iubire a lui Hristos. Iar dacă ţinem primele două porunci, aducem mulţumire Domnului.