Razboiul ......
 

Hristos a Inviat ...
Va salut din nou pornind de la un topic creat de mine in care vorbesc despre violenta si am intalnit o parere interesanta .

Intrebarea mea e urmatoarea : La un razboi oamenii mor din cauza altor oameni ...fiind ucisi din simplul fapt ca se afla pe front... Odata ce ai ucis un om nu ai comis un pacat? ...din cate stiu nu conteaza in ce circumstante l-ai comis , conteaza ca l-ai facut ...

Si cam asta nu inteleg : cum de biserica este de acord cu razboiul ...?

Si eu ma intreb, ca tine. Cum e mai bine?
Sa ne lasam "rastigniti pe cruce" ca Iisus, sau sa ne aparam viata atunci cand ne este amenintata?

Circumstantele conteaza enorm. Pana acolo incat pot inlatura raspunderea pentru fapta. De aceea, neutralizarea cuiva care te ataca, chiar daca aceasta neutralizare ar merge pana la intreruperea vietii agresorului, nu este ucidere in sensul poruncii a cincea. In aceeasi situatie este executarea unui criminal in cadrul unui proces just. Calaul nu este un ucigas de oameni si se poate mantui, executiile nefiindu-i numarate ca pacate.

Cand Anglia si-a ucis regii catolici, a venit si randul unei regine. Pe esafod, cu halebarda in mana, calaul si-a cerut iertare de la victima. Regina, inainte de a pune capul pe butuc, i-a raspuns: "datoria ta este sa lovesti bine".

A fi crestin nu inseamna a fi cretin. Inseamna a avea dreptul si, uneori, chiar obligatia sa te aperi. Pe tine, familia ta, casa ta, patria ta. Un mare numar dintre sfinti au fost soldati de meserie si au intrerupt viata altor oameni, fara ca prin aceasta sa fie ucigasi.

Dumneata accepti sa fi calau?

Recunosc ca nu m-ar atrage in mod deosebit asemenea meserie. Dar, daca de practicarea ei ar depinde traiul meu si al familiei mele, atunci as calca peste neplacere si as considera un lucru onorabil sa fiu calau, straduindu-ma sa fiu un calau cat mai priceput.

Nu cu aceeasi onorabilitate as putea fi, sa zicem, proxenet. Nu as putea face asta nici pentru toti banii din lume, fiindca mai mare grija trebuie sa am pentru sufletul meu, decat pentru stomacul meu.

Si nu ve-ti avea mustrari de constiinta? Stiind ca pe esafod sta Iisus.

Nu, nu as avea nici cea mai mica mustrare de constiinta. Doar o mare neplacere, pe care constiinta ma obliga sa o infrang, stiind ca slujirea mea ar fi cea de calau.

Nu cred ca pe esafod sta Iisus. Cred ca acolo sta un om care, din slabiciune, cel putin o vreme a fost dusmanul Lui, incalcandu-I poruncile. Dar care poate ca acum regreta, poate ca s-a impacat cu El, iar eu trebuie sa il ajut pe acela sa vada fata Lui, din ordinul unei autoritati legitime despre care El a spus ca vine de la Tatal.

Pentru mine religia si modul de gandire al oamenilor, sunt prea greu de inteles.

Multumesc pentru raspunsuri.

Razboiul
 

Total de acord cu domnul Mihnea Dragomir!

Cu placere. Dar, daca religia este, pentru dv, ceva greu de inteles, ma nedumereste prezenta dv aici. Aici e un forum religios, nu ateist.