Două metode foarte simple pentru mîntuire
 

Prima este dată de Însuși Hristos:

Nu judecați și nu veți fi judecați.

A doua este dată de Sfinții Părinți, care spun simplu:

Cine reușește să-și controleze cuvintele nu e departe de desăvîrșire.

O, om
 

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt… cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă… viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!…Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.


de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ

Par atat de simple...pana le pui in practica. Ca sa ajungi sa nu judeci pe nimeni este nevoie de o viata intreaga de lupta si de multa, multa smerenie. Dar asta nu inseamna ca nu putem sa dobandim nejudecarea, cu ajutorul lui Dumnezeu totul este posibil.

Patericul Egiptean - pagina 227 / 286

”Aproape de un batran traia un frate care era putin mai trandav in nevointa. Langa
acesta, cand tragea sa moara, sedeau unii din frati si vazand batranul ca se duce din trup
vesel si cu bucurie, vrand sa-i zideasca pe fratii care sedeau aproape, i-a zis : frate, noi
toti stim ca nu erai prea osardnic la nevointa si de unde asa eu osardie te duci ? Si i-a
raspuns fratele : crede, parinte, adevarul il graiesti, insa de cand m-am facut monah, nu
stiu sa fi judecat om, sau sa fi tinut pomenire de rau asupra cuiva, ci de s-a intamplat
candva vreo prigonire cu cineva, in acel ceas m-am impacat cu el. Deci voi sa zic lui
Dumnezeu : Stapane, Tu ai zis : nu judecati, si nu veti fi judecati, ci, iertati, si vi se va
ierta voua ! Deci i-a zis batranul : pace tie, fiule, ca si fara osteneala te-ai mantuit !”

La mănăstirea Timișeni, în biserica cea mai veche era o planșă cu cîteva idei despre virtuți. Acolo am găsit scris ceva de genul: ne-judecata = cale ușoară către mîntuire.