Covorul nostru romanesc
 

Deschid acest topic sub influenta unei povestiri recent auzite.

O mama de la tara harnica si iubitoare de frumos avea trei copii, asadar era preocupata sa le faca zestre. Torcea lana, apoi o vopsea in diferite culori. Urma procurarea firelor pentru urzeala, urzeala propriu-zisa, trecerea firelor prin ite, apoi teserea unor covoare mai mult sau mai putin complicate. Atunci cand lucra covoare ,,alese'', nu putea realiza mai mult de 20 de centimetri de tesatura pe zi.

Anii au trecut si ea avea un numar egal de covoare pentru fiecaare dintre cei trei copii. Baiatul s-a insurat la oras, asa ca se vizitau reciproc, asa cum este normal. Odata, mama respectiva merge la fiul ei si nu mai vede niciun covor tesut de ea pe nicaieri. Copiii i-au explicat ca acestea nu se mai poarta, nu mai sunt la moda, asa ca ei le-au donat altor cunoscuti. O durere ii strapunge inima ca un cutit, cade si lesina, iar fiul si nora nu banuiesc motivul. Cheama medicul care isi face datoria, si abia dupa ce isi revine are puterea sa le spuna cu blandete ca gestul lor a ranit-o.

Raman uluita ca si la tara moda face ravagii. Ce se va intampla cu covorul nostru romanesc?

Nu cred ca e vorba de moda ci de pret
Renumitele covoare oltenesti sunt destul de scumpe ca sa ne permitem sa le cumparam
Mai e un aspect ,cel al culorii.E posibil ca la o spalare aceste culori sa intre una in alta ,sa se deterioreze aspectul covorului.
Nu stiu daca se mai tes covoare la razboi manual.Chiar ieri am fost la o manastire si o maicuta mi-a spus ca au renuntat la oi pt ca nu aveau ce face cu lana nemaifiind maici care sa teasa covoare.
E si asta o arta .

Eu ma refeream la aceste schimbari bruste ce insotesc omul de la tara care se adapteaza traiului de la oras. Lasa in urma vorba, portul si arta traditionala, adica niste elemente care-i atesta intr-un fel identitatea.

[quote=anita;530903]Renumitele covoare oltenesti sunt destul de scumpe ca sa ne permitem sa le cumparam
Mai e un aspect ,cel al culorii.E posibil ca la o spalare aceste culori sa intre una in alta ,sa se deterioreze aspectul covorului.quote]

In general, acestea se duc la o curatatorie chimica.

De tesut se tes mai putine, in general acest mestesug il cunosc femeile mai in varsta. In unele zone exista o preocupare mai mare pentru pastrarea artei traditionale. Contra cost astfel de pastratoare ale traditiilor populare ar putea sa-si formeze ucenice fie in lume, fie la manastire.

Asa cum a spus si Anita, nu mai are cine sa faca aceste covoare traditionale. S-a pierdut din nefericire aceasta indeletnicire. Pretul covorului romanesc este unul pe masura efortului depus, tinand cont si de faptul ca se gaseste foarte greu. Noi avem prieteni care si-au organizat casa doar din elemente rustice, traditionale, printre care si aceste covoare pe care le-au gasit cu greu, (le-au pus tot peste cateva covoare moderne pentru a nu aluneca pe parchet).

Cand eram mici imi amintesc ca aveam in fiecare camera astfel de covoare primite de mama ca zestre, la care parintii au renuntat foarte usor atunci cand a aparut moda covoarelor persane. Au mai scapat cateva traverse lucrate manual de bunica in culori odihnitoare (am rugat-o pe mama sa mi le pastreze special).

Cred ca ar trebui cumva stimulata pastrarea traditiilor noastre. Pe de parte ar trebui incurajati cunoscatorii sa transmita mestesugul urmasilor. Pe alta parte, e nevoie si de crearea unui stil a unei ,,mode'' care sa valorifice elementele traditionale romanesti.

Alegerea culorilor, da, e o problema. Uneori covorul romanesc a pierdut teren si din cauza culorilor. Totusi, daca-i asa, atunci problema poate fi rezolvata.

Si eu mai am cateva cateva covoare pe care le pastrez. Am mai cumparat niste cergi de la niste maramuresence. Sunt foarte bune. Eu imi pun una sub cearceaf, pe saltea, iar cu alta ma acopar. Ma apara de reumatism.

Nu stiu cine avea mai multe probleme, cel care a dat covorul sau cine si-a legat sentimentele de un covor incat sa-i provoace un atac.

La tara se faceau multe feluri de covoare - nu toate erau neaparat de calitate, ce sa mai vorbim de opera de arta.

Si intr-adevar, a trecut timpul in care era la moda sa acoperi fiecare cm de podea cu o tesatura.
S-au saturat oamenii sa inghita praf sau sa-si rupa spatele carand covoare la batut si la spalat.

In momentul in care o traditie trebuie sa fie "protejata" sau "incurajata" de anumite institutii, inseamna ca acea traditie este deja moarta si nu mai reprezinta practic nimic pentru oameni.

Cele mai multe dintre acele mestesuguri populare satisfaceau o nevoie reala a oamenilor din trecut. Ei chiar aveau nevoie de acele produse, nu erau un moft sau o moda. Astazi ele si-au pierdut utilitatea.

Nu era doar utilitate, era si arta, nevoie de frumos si chiar erau o "investitie".

Si la ora actuala pot avea valoare, din pacate nu la majoritatea romanilor preocupati mai degraba de alte repere mai putin ..artistice.

A. daca le-ar vedea romanii acasa la italieni, nemti, francezi, sigur ca ar vrea si ei.

Eu am vrut in casa mea covoare de lana; am pornit la cautari; pe la manastiri mi s-a spus ca se tese mai putin si numai iarna; am mers atunci la Muzeul Satului, la un targ si am cautat femei care expuneau covoare; am vazut cum lucreaza, ce lucreaza (au si caiete cu poze si fotografii) si am comandat pe dimensiunile si cu modelele si culorile dorite; nu sunt ieftine, dar de la mama stiu ca "o casa nu se face intr-o zi", asa ca am facut in etape. Cel mai mult imi place unul lucrat de o tesatoare de la Tismana, din sat, dar care a invatat mestesugul la manastirea Tismana. Sunt in culori "noi", nu naturale, pentru ca am avut cativa ani anterior o experienta nefericita cu covoare lucrate in culori naturale, si care nu au nici o legatura cu covoarele traditionale oltenesti. In acel an am batut culele Olteniei si am fotografiat covoare splendide, vechi- dar ceea ce a iesit dintr-un atelier de la Maldaresti nu avea prea mare legatura cu ceea ce aratasem initial.

De obicei astfel de lucruri se faceau iarna ca in restul anului romanul era la munca campului de dimineata pana seara, era un mod de a valorifica acest timp si chiar un prilej de socializare (la astfel de lucrari participau chiar mai multe persoane).

Acum cu televizorul, Internetul, timpul trece si la majoritatea nimic creativ nu se cunoaste de pe urma trecerii lui..

Totusi, covoarele astea nu sunt greu de intretinut? Nu sunt cam expuse, pentru valoarea lor? Mai ales cand ai si copii..