mutarea icoanelor prin casa
 

Poate ca nu e cel mai bun titlu de topic, sau sectiunea corespunzatoare, dar aveam o intrebare legata de faptul ca de ceva timp ma confrunt cu urmatoarea dilema: cand ma schimb dimineata in dormitor, sau dupa dus, sau cand sunt cu prietena in dormitor samd, mi se pare ca icoana e indreptata spre mine, iar eu necuviincios pt ca stau dezbracat, fac pacate in fata ei, si ma simt sfidator din acest punct de vedere.
M-am gandit sa mut icoana sau sa o pun undeva de unde sa nu para ca se uita la mine. Din alt punct de vedere, icoana in sine am inteles ca nu e Persoana pe care o reprezinta, ci un mijloc de a comunica cu Domnul. Nu stiu ce sa fac, si nici daca e pacat sa o mut. Stiu ca ideal ar fi sa stau doar in rugaciune in fata ei, insa fiind realist stiu ca nu se va intampla asta.
Va multumesc anticipat pentru pareri

Chiar daca icoana nu e Persoana,si in general trebuie sa fim mai retinuti in ce priveste un cult exagerat al icoanelor (parerea este a mea proprie ,altii ar putea sa nu fie de acord !),totusi ea reprezinta prin destinatia ei religioasa in sufletul omului,ceva mai mult decat o simpla imagine,adica, suscita in sufletul omului un gand spiritual ispre inalt !
De aceea cred ,ca icoana trebuie pusa intr-un loc cu destinatie spirituala, sau daca nu exista, macar sa nu fie expusa in locuri prea lumesti sau chiar insalubre (baie,bucatarie, grajd de animale...etc !)

si atunci in dormitor, isi gaseste locul? ma simt sincer sfidator cand ma imbrac de ex, si sunt in fata icoanei, si ma dau intr-o parte

Pentru dumneavoastra, bucataria este un loc "prea lumesc"?

Nu ar trebui sa il vedeti asa.
Pentru mine, bucataria este al doilea loc (ca cinste), dupa locul de rugaciune. Este locul in care ii multumesc lui Dumnezeu de cateva ori pe zi, inainte si dupa fiecare masa, pentru ca are grija de mine si pentru ca imi daruieste cele necesare trupului.

Dumnezeu este sau nu este si in baie? Eu cred ca este si acolo, precum este peste tot.
Eu as pune si in baie o icoana, mai ales pentru faptul ca acolo multi cad in pacate trupesti, dar... nu pun.

De ce faceti pacate inaintea icoanei?
Daca nu ar mai fi icoana, ati putea pacatui mai linistit?

Daca ati avea aceasta trezvie in fiecare clipa si privind fiecare detaliu al vietii, nu ati fi departe de sfintenie.
Dar, cred eu, va raportati in mod exagerat la detaliu minor.

Cu icoana sau nu, Dumnezeu, Maica Domnului si sfintii tot sunt in camera si privesc spre faptele dumneavoastra.
Icoana ne aduce aminte de realitate. In lipsa icoanei, realitatea ramane aceeasi.

Foarte frumos spus ,frate Windorin!

In majoritatea timpului in care am parcurs aceste postari, interventiile tale au fost foarte bine alese, iarta-ma nu vreau sa dau nastere la slava desarta. Ma opresc aici.
Doamne ajuta!

Dorin, odata in plus constat ca mesajele tale sunt bucurie si mangaiere pentru tot sufletul aflat in deriva. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata altceva la tine, decat pace, cumpatare, lumina, si cuvinte curatite de orice ganduri viclene. Cateodata, din atata liniste, risti sa treci... neobservat; ca si cum in goana noastra dupa senzational, nu mai vedem "frumosul" pe care Dumnezeu intentionat n-il aseaza in cale, sa ne trezim, sa reflectam, sa ne bucuram... La multi ani, "roman frumos la suflet"! Multe stii tu, dar greu te reversi din preaplinul tau, nu fiindca n-ai iubi pe cei ce cauta, ci fiindca nu suntem indeajuns de pregatiti pentru a intelege!

Am indraznit sa ma gandesc indelung la ce spui aici. Imi amintesc de vremuri de demult cand, la orice gand de pacat, privirea mi se fixa pe o iconita, o icoana, o cruce sau cruciulita, sau o carte de rugaciuni. Orice slabiciune, orice fapta, orice gand care poate nici nu pleca mai departe, ci se vaporiza in clipa urmatoare... STIU ca intotdeauna privirea se fixa involuntar pe ceva sfant: o icoana, o biserica din raza privirii mele, un preot care "intamplator" se afla prin preajma, anume parca sa ma avertizeze ca risc sa alunec...
Asa si cu fratele nostru; eu consider ca e un inceput. Mai tarziu isi va aminti despre toate astea si le va considera ca o binecuvantare in viata lui... Ma gandesc ca Dumnezeu a gasit acolo o samanta care ar putea da bun rod, daca s-ar afla "pamant lucrat"...
Nu cred ca se raporteaza in mod exagerat la vreun detaliu... Acest lucru nici nu cred ca depinde de el prea mult, pentru ca nu e ceva voluntar, ci o stare cu care se confrunta si cumva il pune pe ganduri. Ar fi putut sa nu observe nimic, ar fi putut sa nu il intereseze, ar fi putut sa nu aiba nici o icoana prin preajma... Ar fi putut fi altfel... De ce e asa? Pai... de ce? Sunt convins ca tu, mai mult decat oricine stii ce vreau sa spun. In ciuda pacatoseniei din noi, Duhul Sfant e acolo... Ingerul Pazitor face eforturi (sau macar incearca) sa-si acopere "concurenta", care face progrese mari!... Cand nu va mai vedea ce "vede" acum, cand nu va mai simti acea stare de vinovatie, deja e foarte tarziu si e nevoie de rugaciunile altora, ca sa mai scape de patimi!... Dupa compromisuri mari, drumul e lung si anevoios, in cazul in care ni se mai dau sanse!...
"De ce pacatuim in fata icoanelor?" Nu-mi iese din cap aceasta intrebare... Copiilor mei (care sunt mari acum - 16 si 18 ani - si care nu-si explicau niciodata cum de noi, parintii lor, STIM mereu lucruri aparent nestiute, si ca e inutil sa se fereasca, fiindca Dumnezeu are darul de a ne arata la timp, Adevarul ce se vrea ascuns sau usor modificat) le-am spus ca, oricand, in orice imprejurare, fie ca se ascund de noi sau de icoane, "cineva" ii vede. In primul rand Ingerul Pazitor, care se intristeaza daca facem cele ce nu se cuvin. Dar nu numai el, ci toti cei dragi care au plecat dintre noi. Ei ne vad de-acolo, indiferent daca sunt la bine sau la rau. Doar ca nu pot interveni in faptele noastre, decat daca sunt foarte bine-placuti lui Dumnezeu.
Si ne vad Sfintii, si ne vede Sfanta Fecioara, si ne vede Mantuitorul caruia Ii tot cerem sa ne ajute, ca si cum El nici n-ar fi fost de fata la faptele noastre rele. TOTUL este "inregistrat" in constiinta noastra, si nimeni nu poate da "delete". Ce stim noi despre noi, stie si El... Ba chiar mai multe, pe care noi aparent le-am uitat!...
Doamne, cat de frumos ar fi sa ne amintim ca, acolo sus, cineva ne priveste in fiecare clipa. Poate am fi mai responsabili si ne-am rusina, precum un hot care incerca sa bage mana in buzunarul cuiva in prezenta a mii de martori...