dileme morale
 

Atunci cand un pacat al nostru afecteaza grav si iremediabil pe altcineva, apropiat (sot, copil) iar respectivul moare neimpacat cu Dumnezeu si cu noi si isi pierde sufletul, iar noi ulterior ne dam seama si ne pocaim, sincer, poate pt noi exista posibilitate de iertare, dar ce se intampla cu acel suflet??? Daca ne-am facut responsabili de sminteala, caderea cuiva in apostazie, mai e vreo speranta de iertare pt noi si /sau victima? In ce masura este si victima responsabila de propria cadere?

La concret daca vrei un raspuns cat de cat relevant.

Nu uita că Dumnezeu nu permite ispite peste puterile omului. Dacă acela a apostaziat, a fost alegerea lui, nu l-a forțat nimeni.

Cel ce a smintit are partea lui de vină care se iartă prin pocăință și tot el va suporta niște consecințe nedorite din cauză că păcatul e foarte grav.

Sotul unei femei a apostat/e pe cale sa ..., pt ca i se pare exagerata ravna ei in practicarea ortodoxiei: posturile, abstinenta, refuzul de a face treaba duminica, mersul in fiecare duminica + sarbatori la slujba, impartasitul copiilor; afara de asta are banuieli legate de duhovnic cum ca e "partinitor" cu sotia si "interesat" (material ) sa atraga cat mai multa lume la biserica si cat mai des; il deranjeaza ca acesta a sfatuit-o (corect sau gresit ?) ca decat sa se certe cu el si cu altii cand vine la biserica mai bine sa spuna ca a avut alta treaba; are o parere "aparte" despre divort (preferabil unui trai rau in casa, cu injuraturi, batai, blesteme, care te poate duce mai sigur la pierzanie); a iertat-o prea usor pe sotie pt o ratacire (ispita), ba chiar a "felicitat-o" ca a reusit sa nu cada in desfrau (chiar e de felicitat, avand in vedere traiul cam rau cu sotul ); cam astea ar fi cateva posibile motive invocate de 'victima" si/sau banuite de sotia "incriminata". Inainte era si el credincios dar decand cu tentativa ei de cadere care a impins-o la pocainta, a inceput sa i se para exagerat si nedrept tot ce cere biserica ortodoxa, si mai ales sa nu mai recunoasca (dc a cunoscut vreodata cu adevarat) sfintele taine, in special pe cea a preotiei, pe care de altfel se bazeaza si celelalte (cununia, spovedania, dezlegarile si pomenirile pt adormiti, sfintirile, etc).
Este aici cumva vina femeii , ca exagereaza, sau /si a duhovnicului ei, care nu vede la ce il impinge pe sotul femeii?

ceea ce insa nu a luat in calcul femeia este, precum "piatra pe care au nesocotit-o ziditorii", faptul ca ar putea ea insasi sa cada in apostazie dimpreuna cu sotul ei, sau separat, iar el sa fie cel care o sminteste pe ea si nu invers...
(eu una daca ar fi sa cad de dragul sau la indemnul sau de mila sotului, m-as ruga lui Dumnezeu sa-l ierte, ca saracul n-a stiut ce mare rau face...pecand eu am stiut dar am fost slaba si nu am putut rezista presiunilor...ma rog, poate ca asta zic acuma, insa daca ma voi perverti in credinta, ma voi perverti probabil si in judecata, si nu voi mai discerne ce e bine si ce e rau)

Familia în cauză știe de faptul că problemele lor sunt dezbătute pe un forum?

7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.(Mt18,7)

Nu s-au dat nme, adrese, deci irelevant.

Nu prea vad ce legatura are asta cu sminteala.
nu vad nici o lgatura. doar din ce ai scris mai sus, intre actiunile crestinesti ale sotiei si necrestinismul sotului.
Dar e posibil ca tentativa de adulter a sotiei sa fi pus bazele smintelii sotului, nu stiu care e cronologia evenimentelor si probabil mai sunt detalii pe care femeia nu ti le=a spus si care poate n-ar avantaja-o, ca sa nu ma vorbim si de o oarece doza de subiectivism din partea ei in relatAREA situatiei.

Nu asta a pus bazele smintelii ci faptul ca ea a inceput de atunci sa se poarte mai cu frica de Dumnezeu, sa incerce sa tina toate randuielile, posturile, etc, si era multumita, nu-i mai trebuia altceva, si-a dat seama ca ce are ea nevoie (dragoste, suport moral, intelegere) doar Dumnezeu ii poate da, nu trebuie sa caute la alt barbat sau la oameni in general, iar sotul a devenit putin gelos pe Dumnezeu. Asta daca nu cumva el crede sau se teme ca nu cumva relatia si asteptarile ei sa nu fie neaparat de la Dumnezeu ci de la vreun anume slujitor al Lui ; el spune ca ce nevoie ai sa mergi la biserica si mai ales sa interactionezi cu popa, sa-i destanui toate problemele tale, ca Dumnezeu te aude si de acasa. Deci, s-ar putea, intr-adevar sa fie si o slabiciune umana la mijloc...
Mai ales ca femeia in cauza arata semne ca ar fi predispusa sa devina, daca nu e deja, o persoana "codependenta" (termen mai nou introdus in limba romana, cu un inteles inca nesigur). Adica o persoana care sa aiba oarecum nevoie de alta persoana, sa fie dependenta e ajutorul cuiva.