parintele Paisie mi-a spus...
 

...si eu am aplicat.

Intr-una din povestirile celui care a cules din povetele parintelui Paisie Aghioritul si le-a asezat frumos intr-o carte se spunea ca, Staretul cerea prin lacrimi si rugaciune vindecarea bolnavilor ce-i treceau pragul de la Dumnezeu Iisus Hristos, precizand ca doreste el insusi sa preia din boala aceluia pentru ca acela sa se vindece.

Cu siguranta cei ce sunt membrii vechi ai acestui site cunosc aceste scrieri.

Intrebarea pentru care am deschis acest topic este:

Atunci cand simti ca iti poti ajuta aproapele in suferinta si bolnav de moarte, orice credincios se poate ruga cu lacrimi catre Mantuitorul sau Maicei Domnului sau unui Sfant in particular, pentru a alina suferinta aceluia prin impartirea ei. Adica, cu alte cuvinte sa cerem injumatatirea suferintei pentru a fi preluata de noi.

Cum stim ca Dumnezeu ne-a ascultat cererea?

Noi nu suntem Par. Paisie Aghioratul si nici la masura vreunui sfant. Sa nu cerem mai mult decat putem duce. Caci stie Domnul ce face.
Eu zic ca e foarte bine sa te rogi pentru usurarea suferintelor unui om, pentru alinarea sa.

Daca Dumnezeu ar asculta la gura fiecarui pacatos , ar fi tare greu pe pamant.

cum stii daca Dumnezeu ti-a ascultat cererea?
pai cel bolnav se reface si tu cazi in boala si suferinta. esti pregatita?
Daca nu se intampla nimic inseamna ca stie Bunul Dumnezeu ca nu poti sa duci ceea ce ceri. Asa ca mai bine roaga-te cu inima curata sa aline si sa intareasca pe cel bolnav.

Chiar daca pare simplu sa te rogi cu lacrimi si cu multa durere pentru cineva drag, aceasta masura nu este accesibila oricui. Este nevoie de o mare sensibilitate, de un suflet cu adevarat nobil, curat, despatimit, de multa dragoste. Suntem tentati sa credem ca si noi putem face ceea ce fac Sfintii, dar realitatea este alta. Omul trebuie sa se cunoasca cu adevarat pentru a cere ca Dumnezeu sa-i dea crucea fratelui.

Parintele Paisie statea cu pelerinii ore intregi si ii povatuia, cu toate ca avea dureri cumplite, chiar hemoragie (iar cei carora le vorbea nici macar nu intuiau ca Parintele nu se simtea bine). Cine poate sa faca asta? Doar omul ajuns la masura sfinteniei.