Spovedanie
 

Hristos a Inviat! (Treceti direct la intrebari daca nu vreti sa cititi). Am cateva intrebari despre Taina Spovedaniei..eu unul cred in Dumnezeu..nu suficient cat trebuie dar..prefer sa stiu ca toate pacatele mele mari sunt rezolvate..si de curand a mai aparut unul..destul de mare..am pacatuit cu prietena mea..si ma tem ca Dumnezeu sa nu se intoarca impotriva mea..sau sa faca in vreun fel sa ma despart de ea sau ea de mine..si nu imi doresc asta..vreau sa fiu in aromnie si cu ea si cu Dumnezeu, dar aici am cateva intrebari:
1. Daca ma duc la spovedanie si spun ca am pacatuit..ce imi va zice preotul? Nu imi v-a da voie sa ma impartasesc? Pentru cat timp? (aici mi-e putin greu..fiindca chestia s-a intamplat dintr-o gresala..si nu intentionez sa afle toata lumea de gresala pe care am facut-o)
2. Care ar fi sansele ca Dumnezeu sa ma si ierte?
3. Ce s-ar intampla daca nu imi fac curaj sa ii spun asta data viitoare (de Craciun [eu ma spovedesc de 2/3 ori pe an , de Craciun, Paste si a treia oara daca mai am nevoie] ) ? Ar fi degeaba sa le mai recunosc pe celelante? :(
PS: va rog sa nu ma criticati pentru gresala facuta..fiindca stiu ca este o gresala facuta..si nici macar una completa nu este fiindca de pacatuit am pacatuit maxim 10 secunde..dupa care am renuntat fiindca m-am speriat..dar oare si aceste 10 secunde se considera tot pacat? :(

Mai citeste-ti o data postarea si vezi ce nu se potriveste. ;)

Poate nu stiai, dar de asta au oamenii duhovnic, sa mearga sa-i intrebe lucruri de genul asta, nu pe Internet.

Eu zic sa te duci sa-l intrebi personal.Cu ocazia asta vei vedea ce-ti zice.

E păcat, nu e greșeală. Dacă te scuzi nu e bine, recunoaște-ți sincer căderea.

100% vei fi iertat. Sînt două condiții, să crezi că Domnul te iartă și să nu mai faci.

Adică vrei să stai cu așa un păcat pe conștiință pînă la Crăciun? Pocăința e ACUM, nu peste jumate de an.

Ia-o de mînă pe prietena și mergeți amîndoi la preot. Și nu mai creați condiții propice căderii, au fost oameni de 80 de ani, mult îmbunătățiți, care au căzut din cauză că au ignorat puterea ispitei feminine...

Niciunul dintre noi nu crede in Dumnezeu cat ar trebui. Dovada ca asa stau lucrurile e aceea ca eu, de cate ori am spus unui munte "muta-te mai incolo", nu s-a intamplat nimic.

Frica de Dumnezeu este suficienta pentru ca o spovada sa fie buna. Scris este ca frica aceasta este inceputul intelepciunii. Totusi, desi e bine, ar fi inca si mai bine sa va spovediti din dragoste pentru Dumnezeu. Ati incalcat Legea Lui, iar El a dat Legea din dragoste pentru oameni, ca sa nu le fie lor rau. Ca sa va fie bine dv si prietenei dv, pe pamant si in Cer, a dat Domnul legea pe care a dat-o. A nu o respecta are consecinte:
-in plan spiritual: pierderea starii de gratie sfintitoare, fara de care mantuirea nu este cu putinta
si
-in plan temporal: necazuri si suferinte de tot felul, pentru dv si cei din jur. Ca medic va pot spune ca cele pe care le-am constatat mai des, dintre cele usor vizibile, sunt urmatoarele doua: sarcinile nedorite si bolile transmise veneric.

Nu putem sti ce va va spune preotul. Este posibil sa nu va dea voie, o vreme, sa va impartasiti. Chiar si daca se va intampla aceasta, fiti convins ca e un lucru spre binele dv.

Daca sunteti in dispozitia necesara iertarii, sansele sunt de 100 la suta. Iar dispozitia necesara iertarii, numita si pocainta, este nu numai sa va para rau ca l-ati mahnit pe Domnul, ci sa fiti hotarat sa nu mai repetati niciodata macar aceasta specie de pacat. Inca si mai bine ar fi sa fiti hotarat sa nu mai pacatuiti in general.

Din pacate, da. Ar insemna ca spovada a fost invalida. Fiindca, pentru o buna spovada, e necesar sa ne caim de TOATE pacatele de care ne amintim la momentul spovezii. Daca ascundem chiar si unul dintre ele, atunci trebuie sa ne mai spovedim odata, spunand toate pacatele pe care deja le-am marturisit si care nu au fost iertate (spovada fiind invalida), plus pacatul lasat ascuns, plus faptul ca ne-am spovedit ultima oara ascunzand un pacat.

Nu conteaza numarul de secunde. Pacatul (prea)curviei, facut prin comisiune ("cu fapta") este deplin consumat in clipa in care are loc actul sexual. La randul sau, actul sexual, definit medical, moral si juridic nu are in vedere numarul de secunde, si nici macar daca exista sau nu penetrare, ci apozitia genitaliilor.
Prin urmare, daca ati avut intentia de a o face, daca ati facut-o nesilit si daca a avut loc apozitia (contactul) partilor genitale, ori a altor parti ale corpului carora le-ati dat (contra firii) functie genitala, chiar si doar o clipa, avem un pacat grav deplin consumat prin comisiune.

Amintindu-va de pacatoasa din Magdala care a ajuns una din cele mai mari sfinte, amintindu-va de regele David care a savarsit, intr-un mod si mai grav, un pacat din aceeasi specie cu al dv, cereti mijlocirea lor si rugati-va cu umilinta Celui care s-a jertfit ca sa fie iertat pacatul dv. Cereti, si vi se va da!

In Cristos, Domnul nostru,
M.D.

Bine ati revenite, dle doctor! ( nu mai zic ca imi era chiar dor de dvs, pt ca in ultima vreme cand mi s-a facut dor de cineva, chiar am avut nevoie de serviciile d-lui, fie ca era doctor, sau preot, asa ca mai bine. ma abtin:-) ).
Insa povestea asta a baiatului care a pacatuit zece secunde si nu stie daca sa se spovedeasca acum sau sa lelase sa se mai adune, sa-mi fiecu iertare, mi se pareca e posibil sa faca putin misto de noi. Ma iertati daca gresesc. Mai poate fi si situatia, frecvent intalnita la tineri, cand dorinta e mare, dar din cauza indoielii si a fricii, nici natura nu te mai ajuta sa duci la capat ce ai incercat, si atunci te intrebi daca nu cumva e rau ce ai vrut sa faci. Din pacate in atare situatie, cand lucrurile au fost grabite fara rost, pot aparea si temeri de genul "oare acum o sa ma mai vrea de sot?"

Dacă tu sau prietena ta făceați ”greșeala” asta cu altcineva ar mai fi fost greșeală? Ai fi fost tot atât de grăbit să te scuzi pe tine sau să o scuzi pe ea?

Nu te judec, încercam să pun altfel problema...

Dacă vă iubiți, luați-vă! Dacă nu vreți sau părinții vă silesc ”să vă terminați studiile”, adică pe la 26 de ani, pregătește-te să faci față pentru că vei mai face multe ”greșeli” de acum încolo. Presiunea psihică va fi mare, ”prietenii” vor râde de voi și probabil că dacă ai început așa nehotărât nu va dura mult până la despărțire.

Stai de vorbă cu prietena, lămuriți-vă dacă vă iubiți cu adevărat, stabiliți ce aveți de gând apoi mergeți la duhovnic împreună.

Oare in ce masura ideile pe care le avem in cap ne pot influenta dorintele trupesti? Mie une mi-e greu sa cred ca un tanar excitat se poate opri in plina actiune pentru ca stie ca e pacat. Toata stima daca poate, insa mai repede e de asteptat sa faca asta de la o fata. Cand sentimentele si dorinta sunt puternice, in momentele de maxima tandrete poti uita, pana la o vreme, si ca mai devreme te-a batut. Bineinteles, cu timpul toate emotiile negative si resentimentele fata de persoana si/sau situatia respectiva se acumuleaza si atunci, intr-adevar, dorinta chiar nu mai apare, nici chiar daca vrei tu sa-l ierti, de exemplu, daca tu stii din experientele anterioare ca dragostea cu si pentru persoana respectiva e paguboasa pt tine. Parerea mea personala e ca in cele din urma dorinta sau lipsa ei nu pot apare sau dispare dupa cum dorim noi ( sau partenerii nostri) in acel moment.