Cum vi-l imaginati pe Dumnezeu
 

Cand va rugati cum vi-l imaginati pe Dumnezeu ca este? Sau cum il simtiti ??

Cea mai mare greseala a unui om este sa incerce sa-si imagineze, cu mintea lui simpla, ceva ce nimeni si nimic nu poate intelege, si probabil nu va intelege niciodata.

Hmmmmmm....

hmmmmmm,,,

Uitati-va cum il percepea psalmistul in Psalmul 103,versetul 2: ,,Intru stralucire si mare podoaba Te-ai imbracat; Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina"

Hmmmmmm.....

Dumnezeu are un trup.

Nu mi-L imaginez nicicum. Pot să-L privesc în icoană, de pildă în icoana Schimbării la Faţă, pe Tabor. Sau în icoana Botezului, la Iordan. Sau în icoana Răstignirii. Sau în icoana coborârii la iad, unde a sfărâmat cheile iadului şi a eliberat pe oameni din robia morţii. Sau în icoana Înălţării la Ceruri...
La rugăciune, mă concentrez pe cuvintele rugăciunii şi îmi amintesc păcatele mele, grosolăniile, prostia, răutatea, curvia, în genere toată fărădelegea mea. Şi astfel plâng, uneori amarnic.
Domnul coboară, poate, cumva şi mă mângâie. De aceea eu Îl simt, îmi pare, ca fiind Bun, nespus de Bun, Milostiv, Mângâietor, Protector, Puternic, Înţelept. Uneori îmi pare că Îl simt ... rănit. De nebunia şi răutatea, de nerecunoştinţa şi rătăcirea mea.

Nu e nevoie să caut să Îl văd pe Domnul. Nu e nici folositor, dimpotrivă... Deşi inima mea tânjeşte uneori, copilăreşte...
Domnul ne-a dat deja "ochi" să Îl vedem. Aceşti ochi sau aceste ferestre prin care să Îl vedem, să Îl întrezărim, sunt:
- Scriptura
- slujbele bisericeşti
- Istoria Bisericii
- plânsul de căinţă şi faptele creştine ale pocăinţei
- milostenia
- toată zidirea
- omul, oamenii, în care este chipul Lui
- icoanele, în care sunt oamenii după chipul şi după asemănarea Lui

Dar nu-L imaginez, nu Îl caut în imaginar, nu construiesc nimic, nu-i asta treaba noastră. A mea, în orice caz, nu asta-i lucrarea.

Dumnezeu este acolo unde este viata. Dumnezeu este preturindeni. Asa vad eu lucrurile...

Sfantul Ioan Damaschin,Dogmatica: http://www.biserica-luzern.ch/Dogmat...0Damaschin.pdf

"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul, Unul-Născut, care este în sânurile Tatălui, acela L-a făcut cunoscut€. Prin urmare, Dumnezeirea este inefabilă si incomprehensibilă, €žcăci nimeni nu cunoaşte pe Tatăl afară de Fiul si nici pe Fiul afară de Tatăl€. Sfântul Duh, însă, cunoaşte cele ale lui Dumnezeu, în chipul în care duhul omului cunoaşte cele ce sunt în el. In afară de prima si fericita fire, nimeni n-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu, decât numai acela căruia ea i s-a descoperit. Nimeni, nu numai dintre oameni, dar nici dintre puterile suprapământesti, adică chiar dintre Heruvimi si Serafimi.
Dumnezeu, însă, nu ne-a lăsat în completă neştiinţă, deoarece cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu este însămânţată de El în chip firesc în toţi oamenii."

.."este evident că există Dumnezeu. Fiinţa si natura Lui, însă, este cu totul incomprehensibilă[care nu poate fi înt›eles, cuprins cu mintea;] şi incognoscibilă.[Care nu poate fi cunoscut de rat›iunea omenească] Este evident că Dumnezeu este necorporal. Căci, cum ar avea corp ceea ce este infinit, nemărginit, fără de formă, impalpabil, nevăzut, simplu si necompus?

Dacă Dumnezeu ar fi corporal, cum se va putea respecta dictonul că Dumnezeu străbate prin toate si umple toate, dup ă cum spune Scriptura:
€ž"Nu umplu Eu, oare, cerul şi pământul, zice Domnul?"€.[Ieremia XXIII, 24.]


"Cel care voieşte sa definească fiinţa cuiva trebuie să spună ce este fiinţa aceluia, nu ceea ce nu este. Cu privire la Dumnezeu, însă, este cu neputiţă să spunem ce este fiinţa Sa.

Dumnezeu nu face parte din existenţe. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu există, ci că el este mai presus de toate existenţele si mai presus de însăşi existenţa. Şi dacă cunoştinţele sunt în legătură cu existenţele, urmează că ceea ce este mai presus de cunoştinţă va fi negreşit si mai presus de existen ţă, si din contră, ceea ce este mai presus de existenţă, va fi si mai presus de cunoştinţă.
Prin urmare, Dumnezeirea este infinită si incomprehensibilă. Şi numai aceasta putem înţelege cu privire la fiinţa sa, anume nemărginirea şi incomprehensibilitatea Sa. Toate câte le spunem in chip afirmativ cu privire la Dumnezeu nu indica natura Lui, ci cele in legatura cu natura Sa. Chiar dacă vom spune că Dumnezeu este bun, că este drept, că este înţelept, sau orice altceva, nu indicăm natura lui Dumnezeu, ci pe acelea în legătură cu natura Lui.

Este cu neputinţă să se găsească în lume o imagine care să exemplifice în ea însăşi în chip exact modul de existenţă al Sfintei Treimi. Căci cum este cu putinţă ca ceea ce este făcut, compus, stricăcios, schimbător, circumscris, care are formă si este coruptibil, să arate în chip clar fiinţa dumnezeiască cea mai presus de fiinţă şi liberă de toate acestea? "